Ce este ABA (Applied Behavioral Analysis)?
ABA este un model de terapie pentru copiii cu autism creat de dr. Ivaar Lovaas in anii 70, centrat pe ideea ca anumite comportamente ale copiilor apar sau nu apar in functie de mediu. Bazata pe teoriile comportamentale, ABA demonstraza ca schimband anumite conditii in mediu comportamentele copiilor se schimba în consecinta.

Terapia se desfasoara la locuinta copilului in copilaria mica si se muta pe masura ce copilul creste si dobadeste anumite abilitati in gradinita si scoala. Este sistematica si consistenta, cuprinde un numar mare de ore pe saptamana ( intre 20 si 40) si se monitorizeaza strict astfel incat, in fiecare moment, evolutia copilului, problemele si competentele sa fie clare. 

Pentru a fi invatate deprinderi, comportamente adecvate si cunostinte, toate sarcinile se impart in pasi mici, permanent monitorizati si puternic recompensati pana se ajunge la invatarea unor conduite mai complexe adecvate varstei si potentialului copilului.

In interventiile comportamentale exista trei modele de învatare care pot fi identificate : conditionarea simpla , conditionarea operationala si învatarea prin observatie. Relatia dintre comportamente si mediul înconjurator este descrisa de principiile conditionarii operationale care are 3 componente:
        1. Antecedentele - care reprezinta un lucru care s-a întamplat înainte sa apara un anumit comportament la un individ si care îi declanseaza acestuia acest comportament;
        2. Comportamentul în sine pe care un individ îl are ca raspuns la antecedent;
        3. Consecinta - care reprezinta consecinta pe care respectiva purtare/comportament a unui individ o declanseaza ulterior.

Discrete trial este o unitate de invatare care sta la baza terapiei ABA, formata din trei componente: SD (cerinta), R (comportamentul ca raspuns al copilului la cerinta) si C (consecinta comportamentului). In relatia cu copilul se vor vedea mereu aceste 3 componente: SD- Raspuns - Consecinta, care vor da claritate procesului de terapie, vor permite culegerea exacta de date  si vor face terapia predictibila.
SD-ul trebuie sa fie clar, simplu, potrivit nivelui copilului, neintrerupt de alte enunturi, initial spus pe un ton autoritar si pe masura ce copilul raspunde tonul devenind din ce in ce mai natural.

Copiii sunt tot timpul ajutati in drumul lor spre indeplinirea scopurilor terapiei (promptati)
Promptul este ajutorul minim si suficient de care are nevoie copilul pentru a indeplini o anumita cerinta - SD. Pentru a fi eficient un anumit tip de Promp trebuie sa inplineasca anumite conditii: sa conduca la succes, sa fie diminuabil, sa se ofere imediat dupa cerinta sau in acelasi timp cu ea si niciodata dupa un raspuns gresit. Dintre tipurile de Prompt, cele mai des intalnite sunt: promptul fizic, promptul verbal, de pozitie, pointingul, vizual, stimulul inclus, si imitatia.

Nu doar raspunsurile independente sunt puternic recompensate, ci si, diferentiat, cele promptate.
Raspunsul copilului poate fi corect, incorect sau nonraspuns si in functie de acest lucru se da consecinta - pozitiva daca raspunsul a fost corect, negativa daca raspunsul a fost incorect sau nonraspuns.

Intreg programul se bazeaza pe recompense ca si consecinte ale comportamentelor (pozitive si negative), iar cunostintele si deprinderile invatate se generalizeaza dupa achizitionare in conditii diferite, cu persoane diferite.

Pentru a structura cat mai bine planul de terapie, toate scopurile se prezinta in programe de terapie care au pasi specifici, de la simplu la complex, iar aceste programe se achizitioneaza sub principiul ACC (Antecedent, Comportament, Consecinta). Adica orice comportament este declansat de un antecedent si trebuie sa aiba o consecinta. In functie de consecinta (pozitiva sau negativa) acest comportamnet pe viitor se va intalni la copil cu o frecventa mai mare - daca a avut o consecinta pozitiva (recompensa), sau cu o frecventa mai mica - daca a avut o consecinta negativa (ignorare sau aversiv). Exemplul unui comportament neadecavat si a unei consecinte aversive: rastorni pe jos farfuria cu mancare pentru ca nu-ti place (comportamentul),  strangi si speli pe jos (consecinta).

Psiholog Daniela Martinescu