Nasterea unui copil este de cele mai multe ori un prilej de bucurie si de asemenea o ocazie pentru a demonstra gradul de maturitate. Parintii trebuie sa se ocupe in egala masura atat de starea materiala si fizica cat si de dezvoltarea morala si emotionala a copilului. Parintii trebuie sa le ofere copiilor exemple pozitive prin gesturi,fapte sau cuvant. Este foarte important deoarece ei sunt primele modele din ochii copiilor. Ei trebuie sa stie ca odata cu trecerea anilor, copii deveniti adolescenti se manifesta in mod imprevizibil, uneori de nerecunoscut daca nu sunt tratati cu respect si intelegere.
Problemele apar atunci cand adolescentul simte nevoia de-as manifesta independenta sau libertatea iar parintii pe cea de autoritate, de protectie sau de control.
De cele mai multe ori parintii isi doresc sa fie ascultati si doresc sa stie toate secretele adolscentilor. Ei vor sa nu stea prea multe ore in fata calculatorului, sa fie premianti etc. Si adolescentii isi doresc parinti model care sa-i ia in serios si nu sa-i trateze tot timpul ca pe niste....copii care sa nu ii controleze la fiecare pas si care sa nu-i compare cu alti adolescenti considerati "model" si cel mai important sa nu-i santajeze emotional " Nu te mai iubesc daca iesi din cuvantul meu".
Parintii isi iubesc copii si de aceea pentru a se asigura de succes ar prefera sa fie ei cei care iau cele mai importante decizii. Însă, un adolescent are nevoie să se dezvolte, „să crească” chiar în proprii săi ochi (să dezvolte respectul de sine), să-şi încerce puterile, autocontrolul şi, de ce nu?, să înveţe şi din propriile greşeli. Aşadar, părinţii ar trebui să discute calm, dar ferm cu adolescentul, pentru a-i câştiga încrederea şi respectul. Să-i prezinte o opinie, fără a-l obliga să o urmeze orbeşte, arătându-i astfel încredere în capacitatea lui de decizie. Să-i acorde mai multă libertate, treptat, pe măsură ce dovedeşte că îşi asumă mai multe responsabilităţi, că a devenit mai matur. Să discute împreună despre planurile de viitor, arătându-i interes şi înţelegere pentru nevoile sale. Indiferent de vârsta pe care o au, copiii au nevoie să fie lăudaţi şi încurajaţi de părinţi. Critica, cicăleala permanentă, pentru tot felul de nimicuri, pot fi dăunătoare.
Important este ca adolescentul trebuie sa-i iubeasca si sa-i pretuiasca pe parinti. Prietenii sunt foarte importanţi, mai ales la această vârstă, însă existenţa lor nu poate înlocui prezenţa familiei. Nu poate satisface nevoia adolescentului de ataşament familial şi nici pe cea de apartenenţă. Stabilitatea emoţională a adultului de mâine, care este adolescentul de azi, depinde foarte mult de această condiţie: de a şti, de a cunoaşte, de a fi sigur care-i sunt „rădăcinile”, pentru a înfrunta „furtunile” de peste ani. 

Psiholog Daniela Ogiolan