Ce se intampla cand „prescriptia” sociala nu se muleaza pe asteptarile personale?

Conflictele nu genereaza însa întotdeauna comportamente deviante!

Punerea în relaţie a statutului cu rolul se face la nivelul personalităţii care, ocupând o poziţie ce decurge din statut, este influenţata de solicitarile, prescripţiile, obligaţiile asociate poziţiei sociale. Interpretarea rolului ce decurge din statut este însa dependenta de complexul de însuşiri psihice subiective ale personalităţii. Persoana este un ansamblu integrat de conduite (procese) de rol – presupune înţelegerea, acceptarea, adoptarea, interpretarea rolului – în care este inclusa o organizare de calităţi. Astfel, la nivelul ei se îmbina ceea ce este de aşteptat, de dorit cu ceea ce este posibil. Una şi aceeaşi persoana poate primi şi însuşi, de-a lungul vieţii şi activităţii ei, diferite roluri, pe care le poate îndeplini cu un grad mai mare sau mai mic de succes. Una dintre cauzele eşecului pe linie de rol rezida în faptul apartenenţei simultane la grupuri diferite, ale caror prescripţii pot fi diferite, sau se pot afla chiar în conflict unele cu altele.

De exemplu, aceasta situaţie poate sa apara la adolescent care, la un moment dat se poate afla într-o dilema de comportament datorita prescripţiilor deosebite sau chiar conflictuale care decurg din apartenenţa la grupul familial, gaşca sau şcoala. Tipice sunt pendularile între prescripţiile conflictuale: cele ale părinţilor şi cele ale grupului de vârsta (gaşca).

Graţie plasticităţii sale psihice, persoana poate realiza un compromis sau se poate conforma succesiv unor prescripţii emanând de la grupuri diferite.

Cu cât gradul de opoziţie dintre influenţele contrare este mai redus, cu atât individul va manifesta mai mult tendinţa sa se subordoneze prescripţiilor statutului.

În societatea contemporană, fetele, mai mult decât băieţii, resimt criza de identitate prin conflictul de rol, legat de „mistica feminităţii” şi „învăţarea unor roluri specifice băieţilor”. Imaginile familiale, care reflecta rolul tradiţional al femeii, complet absorbita de muncile casnice şi supusa soţului, intra în conflict cu imaginile mediatizate în care femeia apare tot mai mult angajata în relaţii sociale şi politice, egala cu barbatul, sau în care femeia devine „sex-simbol”.

Datorita numeroaselor modele culturale si lipsei de modele stereotipe, fetele reuşesc totusi sa-si găsească o imagine de sine, care sa vina in întâmpinarea anumitor expectante culturale. Cercetătorii remarcă faptul că femeile manifestă un grad mai mare de anxietate în dobândirea identităţii de sine. Insa sa ne amintim si de barbati!

Dezvoltarea unei imagini pozitive despre sine are o mare importanţă pentru sănătatea mintală a ambelor sexe, fiind o bază reală pentru confortul psihologic în exercitarea sex-rolului.

Diferentele de sex-rol deriva, in parte, din cele biologice, dar sunt semnificativ modelate de evolutia psihosociala particulara a fiecarei persoane.

„Identitatea psihosexuala se dezvolta discret, influentata intens de modelele parentale, fiind la început difuz integrata in subintentitatea familiei. În acest sens, bǎieţii care au un model parental cu masculinitate redusa, au dificultăţi de identificare. Cei cu model parental puternic conturat ca masculinitate sunt mai siguri de ei, mai încrezători, mai protectivi, relaxaţi, exuberanţi, calmi şi chiar fericiţi”.

În ultimii ani se remarcă o tendinţă generală la apropierea şi ştergerea diferenţelor comportamentele dintre sexe, creând uneori ambiguitate şi disconfort în asumarea sex-rolurilor expectate social.

Adolescenţii de azi nu sunt suficient polarizaţi feminin sau masculin, ceea ce ridică unele probleme privind acceptarea lor socială, dar şi auto-acceptare.

Apartenenţa geneticǎ, biologica la unul dintre cele douǎ sexe, deşi determinǎ traiectoria socialǎ, în mare parte, nu garanteazǎ în totalitatea formarea identitǎţii psihologice de sex, adecvarea şi satisfacţia resimţitǎ în exercitarea sex-rolului. Socializarea, modelele educationale şi evenimentele vietii de relaţie în contextual cultural, economic şi istoric al lumii contemporane, adesea pot perturba sau devia comportamentele de sex-rol, grevând semnificativ psihologia masculina, ca si cea femininǎ. „Armonia interpersonala” a sexelor poate fi periclitatǎ, în mǎsura în care modelele comportamentale de sex-rol se îndepǎrteazǎ de matricele lor originare, de structurile arhetipale (“eternul masculin”, “eternul feminin”, animus-anima, dupǎ C.G. Jung).

Intr-o astfel de cotemporaneitate este de preferat ca societatea prin intrumentarul de care dispune (scoala, profesori, specialisti etc), cat si parintii sa aiba in vedere sinuozitatea unui drum al devenirii de sine si sa fie mai aproape de adolescenti si nevoile lor, venind in preintampinare fara sa astepte semnalele de alarma ca mai apoi sa actioneze.

Psihoterapeut Jeni Chiriac