Pe masura ce crestem, prinde contur in mintea noastra – in culori din ce in ce mai vii - imaginea iubitului/iubitei noastre ideale…cum am dori sa arate, cum am vrea sa se poarte cu noi,  si incepem sa visam Ilene Cosanzene si Feti Frumosi…
Concluzia e clara - planurile noastre constiente contin aspiratii la fericire si implinire!
       Cand ne pozitionam ca observatori si privim mai multe (si diferite) traiectorii de viata, vedem, ca nu de putine ori,  aceste planuri esueaza… cu toate declaratiile de intentii pozitive cum ca am  vrut pentru noi tot ce-i mai bun si cea mai minunata viata! 
           
     Cum se explica ” caderea” care apare in timp, mai ales dupa zborul iubirii romantice??  Cum se explica zborurile esuate, aripile frante, nefericirile, neimplinirile, “nepotrivirile”, neincrederile, conflictele, violentele care apar intre cei doi…si care se traduc in suferinte?
Daca n-ar fi soarta, sa tot dam vina pe ea, poate am mai explora si alte variante. Avem oare o agenda secreta stivuita in inconstient care ne “zadaraste” planurile constiente de fericire????
 
 Eu una zic ca DA, avem o agenda secreta si aceasta contine:
-  nostalgia nevoilor implinite.. dorul de vindecare emotionala... Speranta nostra secreta ca (ALT)cineva va implini nevoile noastre neimplinite...Scopul ei este de a ne  reaminti de ranile noastre si de a intreprinde actiuni reparatorii. Ranile noastre emotionale se aduna in copilarie datorita neimplinirii nevoilor noastre, in mod adecvat, de catre parinti – nevoi legate de grija, acceptare neconditionata, afectiune, atentie pozitiva, recunoastere si incurajare.
-  O partenera dupa tiparul mamei, un partener dupa tiparul tatalui – o partenera exact opusul mamei, un partener exact opusul tatalui …in acest interval si in afara lui exista foarte multe alte posibilitati, optiuni….dar se pare ca pe agenda noastra secreta exista doar aceste doua posibilitati.
 Gasim cu o uluitoare maiestrie exact acel partener  care corespunde uneia din cele doua variante, ca o prelungire a figurii parentale - il alegem din mii si mii de persoane! Il detectam cu maxima precizie si competenta – EL/EA e! – cel/cea care  imi va reactualiza repertoriul emotional negativ asociat neimplinirii nevoilor mele din copilarie!  Apoi incepe jocul….
Mai intai se va juca actul I :cu masca in care  EL/EA pare sa fie cel/cea din vis, cel/cea asteptat(a) ..
Apoi mastile cad si urmeaza actul II: fara masca in care El/EA corespund portretului de pe agenda secreta 
 
Ceea ce  stim despre noi, in acest spectacol al “relatiilor “ noastre este  ca  suntem actori si uneori observatori!
Ceea ce  nu stim despre noi, de  cele mai multe ori, este ca suntem si scenaristi si regizori ai acestui spectacol! Noi scriem piesa si apoi o regizam - alegem personajele si replicile potrivite, creionam actiunea piesei astfel incat sa obtinem deznodamantul asteptat si decis de noi, la nivel inconstient si in mod inconstient. 
 
      Abordat din alta perspectiva, este ca si cum am functiona pe baza unei telecomenzi care nu se afla in posesia noastra. Si ne lansam apoi in cautarea acelor oameni care o poseda. Succes total – chiar ii gasim!, iar acestia  incep sa o “butoneze”, stiu foarte bine sa apese “butoanele noastre  sensibile”, iar noi doar Reactionam!

Asumarea si rezolvarea agendei noastre secrete presupune sa recuperam propria telecomanda de la ceilalti, sa intelegem ce “programe” accesam la apasarea fiecarui buton si sa ne “REprogramam”  fiind constienti de alegerile si optiunile pe care le avem ca adulti.

Psiholog Claudia Briscan