Presupune o anxietate excesiva care apare cand un copil este separate de casa sau cel/cea care are grija de el. Acesti copii tind provin in mare majoritate din familiile care sunt foarte apropriate. Cea mai mare problema de dezvoltare sociala o reprezinta refuzul de a merge la scoala. Unii din acesti copii vor merge atat de departe in refuzul lor de a merge la scoala incat vor face adevarate crize in statia de autobuz sau in fata scolii. Aceste comportamente pot duce la probleme de adaptare academica si probleme de ordin social cu grupul de egali (colegi, prieteni de aceeasi varsta).
Acest tip de tulburare se dezvolta in urma unui eveniment de viata traumatic cum ar fi moartea unei rude sau a unui animal de companie sau un o boala prelungita care l-a afectat fie pe copil fie pe un membru al familiei. Uneori ea apare dupa relocarea intr-un nou mediu sau in urma unui divort sau separari ai parintilor.
Copiii cu acest tip de comportament tind sa dea dovada de anxietate exagerata atunci cand se separa de casa sau de cel care are grija de el. Copilul simte ca ceva rau se va intampla cu un parinte sau ca se va intampla un dezastru daca sunt separati de parinte ( de ex: ca va fi rapit etc). Acesta poate fi refractar in a merge la scoala, si ii poate fi teama in a ramane singur acasa fara nici un parinte.
De asemenea s-ar putea sa fie refractari in ceea ce priveste petrecerea noptii in alta locatie decat acasa sau departe de parinti. Pot experimenta cosmaruri care se repeta care au ca tema separarea si uneori se vor plange de diferite simptome fizice pentru a evita separarea (dureri de cap, voma etc).
Cursul acestei tulburari este variabil, in mod obisnuit vor exista perioade de imbunatatire, urmate de perioade in care vor reaparea simptomele, intre aceste perioade se pot scurge si cativa ani.
Tratamentul psihologic este necesar pentru a-i invata pe parinti cum sa se descurce cu problema.

Psiholog Cristian Simion

Cuvinte cheie: psiholog, psihoterapeut, psihologie, psihoterapie, dictionar psihologie