Leo Kanner, psihiatru american, este primul care in 1943 a descris acest model comportamental, pe care l-a numit autism infantil. De atunci, multi specialisti in domeniu au incercat sa defineasca si sa gaseasca esenta acestei tulburari de dezvoltare. La inceput teoriile tindeau sa prezinte autismul ca pe o anormalitate emotionala, dar cu timpul cercetarile au demonstrat ca este vorba despre o disfunctionalitate a creierului.

Una dintre erorile comise in legatura cu autismul, este aceea ca ca este considerata doar o boala a copilariei. Avem multe informatii despre copii cu autism, dar putine despre adulti. De fapt, autismul incepe sa fie observat in copilarie, insa nu este o tulburare a copilariei, ci una de dezvoltare.

Autismul este o tulburare globala de dezvoltare care afecteaza comunicarea verbala si non-verbala, precum si relationarea cu cei din jur si prelucrarea informatiilor primite de la organele de simt. Aproximativ 75% din persoanele cu autism au asociate si alte dizabilitati mentale, dar indiferent de nivelul lor general de abilitate si de nivelul intelectual, ei au o dificultate comuna in a intelege lumea inconjuratoare, asa cum o fac oamenii obisnuiti. Chiar daca exista un set de caracteristici comportamentale comune, manifestarile la nivel individual ale acestor simptome sunt diferite la fiecare copil sau adult.

Autismul apare in primele 30 de luni de viata, indiferent de grupul social sau de nationalitatea persoanelor afectate. Procentul este de 4 ori mai mare la baieti decat la fete si de 8-9 ori mai mare in cazul Sindromului Asperger. Insa autismul la fete are forme mai severe, iar coeficientul de inteligenta ( QI ) este de obicei mai scazut. Sindromul autistic, asa cum a fost descris de Leo Kanner, apare la 4-5 din 10 000 de copii, iar pentru intregul spectru al tulburarii, dupa unele statistici, apare la 1 din 200 - 300 de copii.

Care sunt cauzele autismului?

Nu se cunoaste cu precizie cauza exacta, dar exista certitudinea ca aceasta tulburare de dezvoltare are la baza probleme biologice, care afecteaza limbajul si informatiile primite de la organele de simt. Cercetarile au demonstrat ca substantele chimice - neurotransmitatorii- au un nivel mai scazut sau mai ridicat decat cel normal, in cazul persoanelor cu autism.
Factorii genetici au, de asemenea, un rol important. In unele familii s-a observat o combinatie de trasaturi ale autismului si/ sau probleme legate de invatare sau limbaj.
Exista unele patologii asociate autismului: infectii virale (rubeola congenitala, unele encefalite), maladii metabolice congenitale (autismul este asociat frecvent cu fenilcetonuria) sau unele maladii neurologice rare (lipoidoza cerebrala, sindromul West, scleroza tuberculoasa Bourneville).

Caracteristici si trasaturi

La nastere, copilul este aparent normal, fara anomalii fizice sau neurologice. Debutul acestei tulburari se instaleaza inainte de varsta de 2-3 ani, dar se poate depista chiar in timpul primului an de viata. In mod normal, la 3-4 saptamani se manifesta zambetul, ca expresie a comunicarii non-verbale, care ar trebui sa mareasca comunicarea copilului cu cei din jur.

Studii recente arata ca un copil cu autism, la nivel cerebral, nu distinge intre fata memei si o alta fata feminina, dar fac distinctia intre un obiect familiar si unul nefamiliar.

O alta caracteristica importanta si constanta a copilului cu autism este tulburarea de limbaj verbal. Comunicarea se realizeaza prin vorbire si prin reactii non-verbale, in care se include gestica, mimica, postura. Copilul autist nu foloseste vocea pentru a atrage atentia, el este un copil “cuminte”. Nu foloseste limbajul cu sens de comunicare. In general, un copil spre sfarsitul lunii a 10-a are atentia indreptata spre cuvinte, care devin elemente importante ale comunicarii, situatie cu care nu ne confruntam in cazul unui copil cu autism.

Pentru o depistare timpurie a autismului tinem cont de:
- copilul autist nu zambeste ca reactie la zambetul mamei
- nu cauta sa fie luat in brate
- nu foloseste gestica cu functie de comunicare
- nu-si foloseste vocea pentru a atrage atentia
- nu se recunoaste in oglinda
- desi foloseste o serie de cuvinte nu le foloseste cu sensul lor adecvat
- grupul social ii este indiferent, nu doreste integrarea, ci mai degraba, izolarea

Criterii pentru diagnosticarea autismului (DSM-IV) .

A. Un total de 6 (sau mai multe) articole de la (1), (2) sau (3) cu cel putin doua de la (1) si câte unul de la (2) si (3):
(1) impedimente în interactiunea sociala, manifestate sub forma a cel putin doua din urmatoarele:
(a) impedimente marcante în utilizarea unor comportamente nonverbale cum ar fi privitul ochi în ochi, expresiile faciale, pozitiile corpului
(b) esecul în dezvoltarea unor relatii caracteristice nivelului de dezvoltare
(c) lipsa dorintei de a impartasi placere, interese sau realizari cu alte persoane( de exemplu nu sunt aratate sau aduse obiectele de inters de catre pesoanele autiste )
(d) lipsa reciprocitatii sociale sau emotionale

(2) imedimente in comunicare, manifestate sub forma a cel putin unuia dintre urmatoarele:
(a) întârzierea sau lipsa totala a limajului verbal ( fara a fi însotita de încercarea de a compensa aceasta lipsa prin moduri alternative de comunicare cum ar fi gesturile sau mimarea)
(b) la indivizii cu un limbaj potrivit apare un imepdiment în abilitatea de a initia sau sustine o conversatie cu ceilalti
(c) limbaj stereotip si repetitiv sau limbaj idiosincratic
(d) lipsa jocului variat si spontan sau a jocului social imitativ potrivit varstei
(3) comportamente, interese si activitati reduse, repetitive si stereotipe, manifestate sub forma a cel putin unuia din urmatoarele:
(a) interes redus si anormal în intensitate sau concentrare
(b) aderenta aparent inflexibila pentru un ritual specific si nefunctional
(c) maniere stereotipe sau repetitive ( de exemplu: fâlfâirea sau rasucirea mâinii sau a degetului, sau miscari complexe ale întregului corp)
(d) preocupari insistente pentru parti ale obiectelor

B. întarzieri sau functionari anormale într-unul din urmatoarele domenii:
(1) interactiune sociala
(2) limbaj asemanator cu cel din comunicarea sociala
(3) joc simbolic sau imaginativ .

Desi simptomele pot parea clare, diagnosticul copilului va fi pus de catre un specialist. In momentul in care descoperiti la copilul dumneavoastra semnele, trasaturile descries mai sus adresati-va unui specialist care va poate testa copilul ii poate pune un diagnostic corect.

Psiholog Anda Negru