As vrea să stiu să pictez.
Să fiu un artist chinez
Si cu cerneală de aur să scriu
Un poem despre zăpadă
Si despre o pasăre care s-a dus.
Să zugrăvesc o cracă de bambus
Împodobită moale, cu zăpadă.
Apoi poem si cracă pe hârtia de orez
Să mă împace si să meditez
Asupra morii care nu vine diferit
Când ninge sau când e prunul înflorit.

Cineva să spună: „e poetul satului,
Când se tânguie trestiile scrie
Si răvasul, împodobit de mâna lui,
Îl trimite prietenului din copilărie
Însurat într-o casă la margine de râu
Si care poartă pe zale si la frâu
Un rotocol brodat cu balaur.”

Când ninge, as vrea să-mi fie cerneala de aur.