Cand, ce si cum le spunem copiilor nostri despre sex? Sau mai intai va trebui sa ne intrebam pe noi insine daca stim ceva despre sex? E foarte greu sa recunosti ca nu esti pregatit sau nu te simti in stare sa-ti „instruiesti” propriul copil. De cele mai multe ori parintii paseaza sarcina in grija altcuiva, pentru ca nu-si pot depasi inhibitia legata de sex, inhibitie creator de tacerea si miturile parintilor lor sau de experinete neplacute din viata lor sexuala.
Mai intai trebuie sa-ti rezolvi problema legata de „verbalizarea” sexului, cu tot cu ceea ce implica ea, pentru a putea sa ai o atitudine potrivita fata de copilul tau care incet, incet creste si devine femeie/barbat. De cele mai multe ori, parintii „nerezolvati” neaga existenta acestgei probleme, resping necesitatea educatiei sexuale si transmit, fara sa-si dea seama, frica si repulsia pentru sex. Interesul excesiv, ascuns al copilului pentru sex.
Este adevarat, tot ceea ce inseamna sex sta, de obicei, ascuns, bine pastrat, necunoscut, astfel riscam sa fim categorisiti de „ceilalti” drept anormali. Dar problemele legate de sex, nu se spun oricand, si oricum, ci cu foarte mult tact din partea parintilor.
Cand incepem educatia sexuala? De cand sunt mici, din primele luni de viata, copilul isi descopera propriul corp, si incet isi va forma o imagine despre el, imagine care are ceva in plus la baiat si ceva in minus la fata.
Greseala parintilor este atunci cand isi „trateaza” baiatul ca fiind fata si invers, sau cand pentru micile boacane ameninta cu „mancatul cocoselului de catre balaur”. Frica de castrare poate lua forme extrem de periculoase pentru viitorul tanar, adult.
Participarea la jocul seductiei pe care fiecare copil il face cu parintele de sex opus poate influenta viata sexuala, daca se prelungeste peste anumite varste (peste 6 ani).
Deci, viata sexuala incepe la cunoastere si tot de atunci trebuie sa incepem si educatia sexuala, aparand semnificatii specifice fiecarui stadiu de viata.
Daca atunci cand copiii nostri erau mici nu am dat atentia cuvenita problemelor sexuale, considerandu-le inexistente sau nesemnificative, la 10-11 ani avem de a face cu un „cautator” al raspunsurilor legate de transformarile corpului sau si nu numai.
Nu asteptati sa vina copilul sa va intrebe, veniti-i in intampinare cu diverse jocuri de informare, si jucati-va separat mama-fiica, tata-fiu, pentru ca identificarea cu persoana de acelasi sex, formarea sexului psihologic sa aiba loc.
Ce spunem? Raspunsul ar fi: TOTUL! Ce inseamna TOTUL? Tot cat poate sa inteleaga, fara sa speriem copilul, deoarece el invata lectia pudorii, care de cele mai multe ori este legata de frica si exista sanse sa ii creem anumite inhibitii sexuale. Daca vom vorbi unei fete de sarcina, despre bolile cu transmisie sexuala avand o anumita tonalitate, s-ar putea crea in mintea ei, o atitudine de rejectare, mai tarziu a sexului.
Cum spunem? Cu mult tact, blandete si rabdare. Nu este obligatoriu ca experientele neplacute ale vietii noastre sexuale sa fie reiterate de copiii nostri. Deci, atentie, cum spunem si cum explicam actul sexual, abuzul sexual, violul, srcina nedorita. S-ar putea ca multi parinti sa se sperie de ceea ce ii asteapta, de discutiile care vor aparea, dar ceea ce trebuie bine tinut minte este faptul ca adolescentii isi pun aceste intrebari sau le pun altora, si nu se stie daca cel intrbat este cel mai potrivit sa ii raspunda.
Fetitele sunt informate cel mai bine de mama, care simte atunci cand ea a devenit domnisoara si ar trebui sa le anunte de aparitia menstruatiei inainte ca ea sa apara, pentru a nu fi speriate de micile picaturi de sange, de marile dureri abdominale si de faptul ca a devenit femeie!
Tatal isi apropie baiatul pentru a-l initia in viata sexuala, atunci cand, dimineata, e ceva umed pe chilotei sau cand intr-o situatie apropiata, fiul marturiseste tatalui visul erotic.
Tot ceea ce transmitem fiului/ficei noastre trebuie facut in momente linistite, de relaxare a copilului, atunci cand „marile” lui probleme sunt rezolvate, altfel riscam sa refuze o discutie „serioasa”. Transformarile fizice si psihice in adolescenta sunt majore, asociate de cele mai multe cu tensiune, refuz de comunicare, ostilitate chiar, sau, la polul opus, timiditate, pudoare, inchidere. Criza morala, de originalitate, de identitate, perioada revoltei sunt doar cateva exemple ce ilustreaza acasta varsta.
De aceea, parintele este mai bine sa le-o ia inainte si sa „inarmeze” copilul cu cat mai multe informatii ce il vor ajuta sa depaseasca mult mai usor toate aceste crize si sa poata decide singur momentul cand sa-si inceapa viata sexuala si partenerul pe masura.
Nu trebuie sa enumar cauzele debutului timpuriu al vietii sexuale, mai importante fiind efectele acestei decizii sau intamplari asupra copilului: teama, frica de a marturisi, neliniste de a nu fi descoperit, posibile modificari ale aspectului constitutional etc. Faptul ca un adolescent isi incepe viata sexuala si acest fapt ramane un mister pentru parintii lui, este un semn al unei relatii sarace cu acestia, lipsita de o comunicare de calitate, empatice, afectuoase, raspunzatori fiind noi, parintii, cei care nu mai avem timp sau nu mai avem rabdarea necesara, considerandu-i prea mici pentru a intelege si prea mari pentru a le mai tot explica.

Cuvinte cheie: psiholog, psihoterapeut, psihologie, psihoterapie, logopedie, psihoterapie pentru copii si adolescenti

Psiholog Ioana Stoica