Unii dintre noi, ca si parinti, rasuflam usurati cand progeniturile noastre nu abordeaza subiectul sex.
Aceasta inseamna oare ca el nu are preocupari sexuale? Ca nu il intereseaza acest subiect? Ca inca a ramas si va ramane acel copil naiv pe care il iubim din toata inima?
Cred ca mai curand ar trebui sa ne dam seama ca el nu indrazneste sa abordeze acest subiect nici cu noi, nici cu ceilalti. Si aceasta pentru ca el poate actiona dupa regula:" Acestea sunt lucruri despre care nu se vorbeste!"

Ce este indicat?
Sa il incurajam sa vorbeasca, sa ii transmitem ca este normal sa fie curios. Daca ezita, de recomandat este sa il incurajam, fara insa sa il presam pe marginea acestui subiect. Este important sa stie ca atunci cand va dori, in noi va gasi un sprijin si multe raspunsuri!

Cine ar trebui sa poarte aceasta conversatie? Tatal sau mama?
Adesea mama este cel mai des pasibila de a i se pune intrebari pentru ca ea este cea care petrece cel mai mult timp impreuna cu copilul. Aceasta intr-o prima faza; mai tarziu, cand va fi momentul abordarii raporturilor sexuale, este de preferat ca discutia sa aiba loc cu parintele de acelasi sex. Insa nu este obligatoriu pentru ca un rol decisiv il joaca si tipul de comunicare si natura relatiei dintre parinte si copil. Adesea copilul alege, respectati-i alegerea si nu pasati responsabilitatea, o puteti imparti!
Initial (inainte de a vorbi despre raporturile sexuale), este recomandat ca fiecare copil sa cunoasca cum a aparut el pe lume si care este rolul tatalui si mamei in acest proces, faptul ca :

- Bebelusul este rodul iubirii dintre mami si tati;
- mami de una singura nu poate fabrica un bebelus, ca pentru asta este nevoie si de tati si iubirea dintre ei
- pentru ca bebelusul sa apara, este nevoie ca mami si tati, care se iubesc mult de tot, sa se reuneasca si sa apara acel mic pui de om care va creste in mami pana va fi suficient de puternic sa iasa afara;
- fiecare femeie are un loc special unde pot fi tinuti copii pana pot sa se nasca,
- un copil, odata conceput, se dezvolta in burtica mamei,
- initial copilul este foarte mic, cat o boaba de fasole, dar treptat creste;
- odata cu cresterea bebelusului creste si burtica mamei in mod natural, pentru a face loc sa se dezvolte cel mic;
in burtica, cel mic se hraneste printr-un cordon ombilical (substantele nutritive din sangele mamei);
in burtica mamei este cald si bine;
- intr-o zi, cand cel mic va fi suficient de mare, va veni pe lume
- odata nascut, el va avea nevoie de dragostea si ingrijirea parintilor lui pentru ca este mic si neajutorat
- odata nascut, se va hrani cu laptele mamei;
- actul nasterii are loc printr-un orificiu care se dilata suficient de mult ca sa permita iesirea celui mic, insa ca intotdeauna este nevoie de un medic care sa o ajute pe mama si sa supravegheze ca totul este bine;
- nasterea poate sa o oboseasca foarte mult proaspata mamica si din acest motiv ea trebuie adesea sa mai ramana in spital cateva zile dupa nastere, in repaos la pat;
- fericirea venirii pe lume a celui mic o face pe mama sa uite greul nasterii.
 
In acelasi timp, este util sa faceti corelatii cu lumea animala (fatarea) sau vegetala (polenizarea), tocmai pentru a-i intari ideea ca actul procrearii este unul firesc (de exemplu un atlas sau o carte ilustrata pe tematica).

Cuvinte cheie: psiholog, psihoterapeut, psihologie, psihoterapie, logopedie, psihoterapie pentru copii si adolescenti