Ce înseamnă să faci consiliere psihologică on-line? De foarte multe ori eşti pus în situaţia de a răspunde unor solicitări venite de la persoane care dintr-un motiv sau altul nu pot sau nu vor să ajungă la o şedinţă de terapie. Nu mi se pare nimic nefiresc, ci din contră este absolut necesar ca ajutorul să vină prin orice mijloace este posibil iar e-mailul sau site-urile de specialitate au devenit din ce în ce mai utilizate.
Există însă câteva aspecte demne de menţionat de care nu doar specialiştii trebuie să fie conştienţi ci şi cei care apelează la acest tip de ajutor.
În primul rând, cei ce solicită acest tip de consiliere deseori oferă informaţiile pe care ei le consideră demne de luat în seamă pentru rezolvarea problemei iar aceste informaţii sunt de cele mai multe ori trunchiate, insuficiente sau chiar deformate. Acest fapt conduce către o înţelegere defectuoasă a problemei prezentate, mai ales dacă nu există posibilitatea de a solicita informaţii suplimentare. Prin urmare şi indicaţiile sau prescripţiile date de către terapeut nu vor putea să fie decât nepotrivite sau cu un caracter foarte larg şi general.
În acest tip de consiliere sau terapie lipseşte un element esenţial: relaţia terapeutică, contactul uman specific care se realizează în cadrul unei şedinţe faţă în faţă.
Studii efectuate afirmă că 80% din succesul terapiei îl reprezintă relaţia terapeut-client şi doar restul de 20% reprezintă tipul de abordare terapeutică. Este vorba de o relaţie de încredere, securitate, empatie care sprijină şi grăbeşte reinstaurarea stării de bine şi de echilibru.
Mai mult, lipseşte feed-back-ul terapeutic. Cel din faţa computerului rareori poate să menţioneze rezultatele la care l-au condus prescripţiile terapeutice sau să împărtăşească schimbările survenite în urma unor introspecţii.
Un alt fenomen care scapă controlului este acela că în mod frecvent o schimbare terapeutică survenită pe un anumit plan radiază schimbări în toate ariile sau domeniile de viaţă ale persoanei respective. Într-o structură terapeutică normală clientul este pregătit pentru aceste schimbări, este avertizat şi totul se desfăşoară într-o manieră controlată, lipsită de stres.
Terapeuţi cu experienţă afirmă că o terapie nu are eficienţă dacă pacientul nu depune un efort real în scopul rezolvării problemelor sale. Deplasarea cu un scop la o destinaţie prestabilită, achitarea unui onorariu, efectuarea unor teme pentru acasă, toate acestea duc la o anumită dinamică şi eficienţă a terapiei.
În consecinţă este cu mult mai indicat să recurgeţi la o terapie clasică pentru a vă rezolva problemele şi situaţiile conflictuale în schimbul unor sfaturi pe care a-ţi putea să le aflaţi din alte surse.

Psiholog,
Emilia Oprişan