Copilul cu autism este unul foarte special. Solicita foarte mult adultii si persoanele care il inconjoara. Acest copil necesita o atentie deosebita si stabilirea de scopuri si obiective foarte mici, urmarite minutios, pas cu pas.
Parinti, rude, prietenii acestora, personalul de specialitate din unitatile medicale, sau / si de educatie formeaza o echipa care vine in sprijinul acestor copii. Echipa multidisciplinara “invata”  familia sa-l  ajute pe copil sa depaseasca barierele psihologice pentru a-l sprijini pe copil in descoperirea drumului catre ceilalti si catre sine.
Autismul infantil este o tulburare pervaziva de dezvoltare cu debut inainte de implinirea varstei de 3 ani, cu etiologie necunoscuta.
Autismul tipic apare brusc dupa o perioada relativ normala. Copilul se simte bine cand ramane singur si manifesta dezinteres fata de lume. Daca adultul incearca sa-l scoata din aceasta stare, copilul devine iritat si se infurie.
Limbajul nu mai este dulce, isi pierde modularea afectiva. Apar bizarerii. Copilul autist poate sa surprinda pentru ca memoreaza litere, cifre, substantive, dar retine totul mecanic. Nu foloseste verbul nefiind interesat de actiune. Nu foloseste pronumele. Vorbirea este ecolalica. Nu-i place sa schimbe nimic. Ii plac situatiile fixe. Ramane legat de mama. Este anxios in fata altor persoane. Este foarte interesat de obiecte, masini, roboti, culori, creioane pe care le manevreaza stereotip. Miscarile lui sunt repetitive. Fizionomia lui este inteligenta dar dar nu-l mai poti invata nimic. 
Autismul atipic nu este caracterizat prin tulburari de interactiune sociala cu mediul si nu prezinta dificultati de comunicare. Nu are tendinta de a se retrage. Dar apare retardul psihic, tulburari de limbaj, care tin de lipsa de dezvoltare, de pierderea capacitatii de receptie. Copilul cu autism nu poate relationa in mod obisnuit, el nu intelege relatiile sociale.
Sindromul autist se caracterizeaza prin stereotipii, lipsa de raspuns la emotiile altora, lipsa posibilitatilor de comunicare, rezistenta la schimbare.
Si totusi simptomele se schimba odata cu dezvoltarea, iar evolutia unui copil autist se poate imbunatati considerabil.
Este foarte important sa se descopere cat mai devreme impedimentele din  interactiunea spciala (nu-i poti prinde privirea, esecul in dezvoltarea unor relatii caracteristice nivelului de dezvoltare, lipsa dorintei de a impartasi placerea, lipsa reciprocitatii sociale sau emotionale). 
La fel de importanta este depistarea impedimentelor in comunicare (nu vorbeste sau spune prea putine cuvinte), sau poate vorbi dar nu initiaza si nu participa la conversatii in limitele varstei cu ceilalti, prezinta multe stereotipii, nu imita. 
Comportamentele, activitatile, interesele reduse, stereotipiile repetetive ne atrag atentia in mod deosebit. 
Autismul este definit ca retinere in dezvoltare de origine neurobiologica, si este una dintre cele mai severe tulburari neuropsihice ale copilariei.
Se produce deteriorarea severa pervaziva (se infiltreaza peste tot, cuprinde intregul sistem).
Si totusi se inregistreaza progrese semnificative cand nu capitulam. Orice copil este o fiinta sociala. Cu ajutorul specialistilor, urmand pas cu pas toate recomandarile, dar inainte de toate fiind incarcat cu multa dragoste, rabdare, incredere, respect, incepand cu mama, copilul incepe sa paseasca timid, infricosat intr-o lume care ii pare indescifrabila.
Daca in adancul sufletului mama reuseste sa gaseasca usa tainica catre sufletul micutului ratacit in lume, pasii lui vor fi mult mai repezi. Este fundamental sa il indrumam prin labirint, sa-l ajutam, sa-i fim aproape, sa nu ne refugiem pe alei singuratice, departe de privirile nedumerite ale celorlalti copii sau ale celorlalti oameni. Este necesar sa descoperim copiii din imediata apropiere, din afara casei, copiii de varste apropiate, din spatiile de joaca cunoscute sau care trebuie descoperite cu copilul.
Este necesar sa-l privim, sa-l intelegem, sa-i intelegem fricile, sa-i descoperim emotiile nascande. Poate uneori este exasperat. Poate uneori este apatic. Poate uneori este obosit.
Ii suntem indispensabili in procesul de socializare. Comunicarea va deveni o necesitate descoperindu-i pe ceilalti, descoperindu-se pe sine.  Ceilalti aduc un aer proaspat si el va abandona obstacolele pentru ca nu va mai fi interesat. Va iesi din codul stiut, din stereotipii.
Toate aceste lucruri au fost observate de un psiholog care lucreaza cu copiii si cu copii cu autism de peste 30 de ani. Trebuie sa avem rabdare, incredere si respect.

Psiholog Georgeta Radulescu