“Copilului meu de 3 ani nu-i mai dau de capat, le-am incercat pe toate…”  Cata neliniste, dezamagire si confuzie poate contine o formula atat de simpla. Bebelusul de odinioara, care era atat de mic si de fragil a devenit  “o persoana” si se razvrateste in fata adultului. Incepe o lupta intre copilul incapatanat care nu vrea sa cedeze si adultul care cere sa i se supuna. Supunere la ce? La principiile elementare de buna crestere, la principiile lui “trebuie”. Exemplele vor sa ne demonstreze ca exista o categorie de probleme ale copilului neascultator, uitand ca exista si  probleme ale parintilor cu copii neascultatori.

Unul dintre primele cuvinte ale copilului (inca dinainte de 2 ani) este “Marele Nu”: spune Nu biscuitilor pe care ii ofera adultul dar ii mananca, se opune sa-i aduca obiectul cerut mamei dar in acelasi timp nu accepta sa fie refuzat. A asculta sau a nu  asculta este pentru copil echivalentul a lui “a face” sau “ a nu face”; in ambele cazuri exista o incercare de a se afirma pe sine; el se simte multumit in a actiona pro sau contra adultului. Pentru cei care au un copil crescut intr-o maniera libertina vom constata perioade cand el are placerea de a fi pe placul celorlalti si perioade in care gaseste placere in a-i refuza pe ceilalti. Aceasta alternanta evolueaza si-l duce (daca lasam pe copil liber sa refuze) spre adevarata autonomie. Copilul se simte, prin aceasta autonomie,  un pic mai mare si pretinde din proprie initiativa si placere sa participe in desfasurarea unei activitati impreuna cu adultul. Este foarte important in procesul lui de crestere sa se simta si el din cand in cand ascultat. Copilul trece  asadar in mod obligatoriu prin crize de manie, furie si negativism: sunt necesare in dezvoltarea lui. Depinde de mama daca lasa sa treaca aceste episoade, fara sa le dea importanta. Copilul trebuie sa se simta iubit in astfel de momente si nu respins.

Studiu de caz

Marc are 18 luni. Intr-o zi, brusc, el refuza nu numai laptele, ci toate alimentele la orele de masa care i se dadeau. Mama, intelegatoare il lasa in pace si ii da in afara orelor de masa fructe pe care el singur le cere. Ea este foarte blanda cu el si deloc nelinistita. Timp de 3 zile, Marc mananca fructe si bea apa sau suc de fructe. A patra zi, el cere de mancare la masa de pranz. In a zecea zi, el revine treptat la ritmul normal de hranire si chiar intr-o dimineata se reintoarce bucuros la biberon. Aceasta criza marcheaza o schimbare in genul de alimentatie adoptata pentru copil: mai multe biberoane, insa si multe legume, compoturi etc.

Traducerea si adaptarea: Psihoterapeut Jeni Chiriac