Castigarea unei tot mai accentuate independente fata de generatia adulta si iesirea din grupul tutelar (familie, scoala), modificarea vizibila in inaltime, maturizarea sexuala (cresterea organelor de sexuale, aparitia pilozitatii axiale si pubiene, modificarile vocii), sunt caracteristicile principale ale adolescentului.

Din punct de vedere psihologic, puseul de crestere fizica si maturizarea sexuala este legata de multiple stari de disconfort. Dezvoltarea desproportionata, mai evidenta la baieti decat la fete, creaza adesea un aspect caricatural si determina o stangacie specifica in miscari, datorita neajustarii lor la proportiile modificate ale corpului. Toate acestea produc tanarului stari de neliniste privind aspectul sau general. Conduita este labila, momentele de vioiciune, exuberanta, activism, alterneaza cu cele de oboseala, apatie, demobilizare. Apare o tendinta de scadere a disciplinei, de crestere a reveriei, de pierdere a timpului fara a face nimic.

Personalitatea adolescentului este sensibila si capabila de stari intelectuale si afective intense si complexe. Capacitatea de creatie in adolescenta se orienteaza in egala masura asupra productiei artistice - literatura, muzica, coregrafie, cat si asupra unor domenii tehnice (calculatoare, telefoane).

Adolescentul priveste creatia, ideile lui "extraordinare" ca un semn de maturizare si independenta, ca o exprimare a propriei individualitati. El se diferentiaza de ceilalti si mai ales de lumea adultilor, lume care "nu-l intelege". Are tendite de a modifica starile si credintele adultilor, acestia traind intr-o lume pe care el o considera ca fiind imperfecta. Aceasta latura critica a adolescentului este o expresie a "crizei de originalitate", criza care indicandica intensitatea trairilor sale conflictuale, iar "originalitatea" se refera la interpretarea si exprimarea personala a unor lucruri si situatii percepute ca fiind comune, banale si depasite.

Integrarea adolescentului in viata culturala are loc adesea prin eforturi personale care nu traverseaza neaparat mediul familial, tot ca o expresie a aceleasi nevoi de autonomie si identitate. Pe aceasta linie se inscrie si tendinta adolescentului de a fi in rezonanta cu generatia sa.

Adera la curentele creative moderne nu neaparat pentru ca acestea sunt valoroase, ci datorita faptului ca ele se diferentiaza de valorile promovate de adulti si chiar ii contrazice pe acestia. In plus, adolescentii manifesta o preferinta clara pentru trairile emotionale, activitatile si aspiratiile grupului din care face parte. Daca un membru al grupului s-a angajat sau si-a luat un telefon nou de exemplu, si el va face la fel.

Esential in stimularea creativitatii adolescentilor sunt posibilitatile de acces la oferte culturale de calitate. Pentru ca nu este un consumator cu experienta, adolescentul accepta necritic ofertele care ii vin din diverse domenii: literatura, muzica, film, stiinta, tehnica. Problema calitaii acestora priveste influientele negative ale unor produse care stimuleaza agresivitatea. Personajele din filme au functii modelatoare importante, ele fiind preluate cu usurinta ca modele si integrate in comprtament. In general filmul are prin forta sa expresiva un impact puternic, iar situatiile si tipurile de relatii pe care le prezinta, tipurile de ocupatii pe care le valorizeaza, modalitatile de petrecere a timpului, maniere de a reactiona in situatii stresante sau neobisnuite, functioneaza adesea ca idealuri de urmat pentru tineri. Chiar daca influientele asupra conduitei sunt initial trecatoare, ele se sedimenteaza treptat daca nu descopera si altele care sunt valorizate cultural. Daca adolescentul este intr-un mediu tot mai consistent si mai valoros cultural, el devine un consumator tot mai avizat, selectiv si critic, iar modelele preluate genereaza aspiratii si interese noi, ii dezvolta sensibilitatea si il socializeaza.

In aceasta perioada, trairile afective se intensifica si se nuanteaza, se dezvolta mobilitatea mimica si expresivitatea emotionala. Emotivitatea si excitabilitatea ce insotesc puseul de crestere, determina o labilitate in manifestarile emotionale care se manifesta adesea prin stari extreme si foarte intense (oscileaza intre o tristete profunda si o exaltare entuziasta). Aceasta mare gama afectiva a adolescentului creste sentimente clare de disconfort si protest: plictiseala, opozitie, sentimente de amor propriu jignit sau de lezare a prestigiului, sentimentul de a fi ridicol sau de a se simti culpabilizat. Opozitia se manifesta in conduita prin refuzul unor coportamente considerate absurde si ipocrite (refuzul de a fi politicos sau amabil cu persoanele care nu-i plac). Starea de protest mai poate fi exprimata si prin tinuta vestimentare, limbaj, aderarea la anumite curente si grupuri care promoveaza valori subculturale.

In literatura de specialitate exista doua viziuni opuse: una pozitiv optimista si una negativ pesimista. Viziunea optimista considera ca tinerii de azi sunt mai stralucitori, mai sinceri, mai seriosi si mai implicati in problemele sociale si ale vietii cotidiene, mai putin tulburati de crize mistice si de atitudini sexuale ciudate. Viziunea pesimista atrage atentia asupra unui tineret mai tulburat emotional, mai rebel, mai iritat sexual si potential delincvent, tentat de ideea sinuciderii, de consumul de droguri, de agresivitate si huliganism. Intre cele doua extreme, adevarul se afla insa la mijloc.