A fi curios nu este un defect, ci din contra este un rol importand in dezvoltarea copilului dumneavoastra.
Isi baga nasul in toate sertarele, apasa pe toate butoanele televizorului, scotoceste in geanta dumneavoastra, vrea sa-i cititi tot ce scrie acolo, studiaza furnicile, jucariile, va intreaba de unde a venit ploaia? Curiozitatea sa este epuizanta pentru dumneavoastra? Va credem, fara indoiala. Insa, acest “defect” innascut, prezent la toti  copii, este de fapt o calitate minunata, care trebuie incurajata cu orice pret. Copilui manifesta o dorinta profunda de a invata, de a explora, de a cunoaste tot ceea ce este in jurul sau.
Copilul mic  invata jucandu-se, dar si manevrand spontan obiectele din jur. Activitatile determinate de simtul curiozitatii joaca un rol important in dezvoltarea inteligentei. Cu cat dispune de mai multe si mai variate ocazii de a-si exersa talentele, cu atat mai bine se va dezvolta. Din aceasta cauza este important sa se afle in contact direct cu diferite obiecte, lucruri si experiente noi: luati-l cu dumneavoastra la piata sau la birou, lasati-l sa creasca un animal sau o planta, sa guste un fel de mancare exotica sau faceti impreuna un puzzle. Aceasta curiozitate, acest elan il va impulsiona apoi sa citeasca, sa invete si sa-si dezvolte cunostintele.
Inca de la un an, curiozitatea il impinge sa se deplaseze pentru a  explora. Studiaza indelung diverse obiecte, animale mici sau simple picaturi de apa. Usile de la dulap exercita o mare atractie, incitandu-l sa descopere continutul.
Pana in jurul varstei de trei ani, copilul simte o nevoie mare de a atinge: el ia cunostinta de lumea exterioara cu mainile, cu gura, cu nasul, dar si cu ochii. Sa-i ceri doar sa priveasca, fara  a pune mana, inseamna sa-i pui frau mintii. Domeniul descoperirii, “terenul sau de aventura”, nu se mai limiteaza doar la casa parinteasca ci, de acum ii plac parcurile, copacii, balticelele, animalele. Cand incepe scoala, copilul patrunde intr-o alta lume a descoperirilor si a aventurii. Parintii nu au decat de castigat daca-i cultiva aceasta curiozitate, oricare ar fi “sacrificiile” aparente. Dar, aceasta presupune “securizarea” locurilor frecventate de copil: trebuie sa poata explora fara riscuri, nici pentru el insusi, nici pentru ceilalti si nici pentru obiectele pretioase din casa. Nimic nu-i mai rau decat sa spuneti tot timpul: “nu pune mana”, “nu te duce acolo”, “lasa paharul” sau “nu…” si fara nici un rezultat.

Desigur, nu se pune problema sa-l lasti sa umble cu orice. Trebuie sa-i interziceti acele obiecte sau activitati care ar putea prezenta vreun pericol (aparate electrice sau alte dispozitive de uz casnic), ele trebuie sa fie tinute la adapost de curiozitatea copilului. Fiecare parinte trebuie sa stabileasca domeniile interzise, pe care i le va repeta micutului clar si in mod repetat.
Cu cat vor fi mai putine, cu atat vor fi mai usor de respectat. De aceea, este recomandabil sa amenajati temporar locuinta in functie de varsta copilului si sa plasati vaza dumneavoastra cea scumpa pe raftul cel mai de sus.

Pentru a compensa aceste interdictii, lasati la indemana copilului o serie de obiecte innoite frecvent: hartie de ambalaj, reviste vechi, brelocuri, cutia de la noul dumneavoastra parfum etc.
Copilul simte in acelasi timp si nevoia sa cerceteze materiale noi, sa bage mainile in aluatul de prajitura, in nisip sau in noroi. Tot ceea ce parintilor li se pare murdar, copilului ii face o placere nebuna. Mai tarziu va vrea sa se catere in copaci pentru a vedea cuiburile pasarilor, sa topaie prin baltoace sau sa se intinda pe iarba pentru a studia furnicile. A-i permite sa se murdareasca astfel inseamna a-i permite sa se dezvolte.

Copilul manifesta o curiozitate fireasca si este fermecat de orice. Nu depinde decat de cei din jurul lui sa-i permita o evolutie si o constructie a unui temperament de explorator. Si dumneavoastra insiva terbuie sa va aratati curiosi, motivati, deschisi si entuziasti. Parintii au datoria de a-l sustine pe micut ( nu sa spunem: “acolo nu e voie”, “asta e cartea mamei” etc), iar copilul terbuie sa-si poata alege singur centrele de interes.

Daca sunteti in criza de idei pentru micutul curios, va dam o mana de ajutor:
vizita la un muzeu, la gradina zoologica, la o institutie, o expozitie, un carnaval, un concurs sau o incercare de a desena un peisaj dupa natura, de a inalta un zmeu sau de a face impreuna diverse activitati casnice.