Dislexia face parte din categoria dizabilitatilor de vorbire si care poate afecta capacitatea unei persoane de a citi, a scrie si uneori de a vorbi.
Nu exista o definitie anume pentru termenul de dislexie, ea fiind definita in mai multe moduri:
World Federation of Neurologists a definit dislexia in anul 1968 ca fiind o boala a copiilor, care desi merg la scoala nu-si formeaza aptitudinile de limbaj caracteristice cititului si scrisului corespunzatoare capacitatii lor intelectuale.
U.S. National Institutes of Health, USA a prezentat-o ca fiind o dizabilitate a invatarii care poate afecta capacitatea unei persoane de a citi, scrie, chiar si de a vorbi.
Dislexia este cea mai frecventa dizabilitate a invatarii la copii si persista de-a lungul intregii vieti.
Gravitatea dislexiei poate varia de la usoara la severa, dar cu cat este tratata mai din timp, cu atat rezultatele sunt mai bune. De aemenea nu este niciodata prea tarziu ca oamenii afectati de dislexie sa invete sa-si amelioreze aptitudinile de limbaj. Cauza este un defect al capacitatii creierului de a traduce imaginile primite de la ochi sau de la urechi in limbaj inteligibil, fara a duce la probleme de vedere sau de auz. Aceasta nu este cauzata de un deficit de inteligenta, retard mental sau sechele ale creierului.
Este posibil ca in primii ani de scoala dislexia sa ramana nedetectata.
Copilul poate fi frustrat de dificultatea de a invata sa citeasca si poate avea alte problemecare mascheaza dislexia, putand da semne de depresie si manifesta un scazut respect de sine. Problemele de comportament, atat acasa cat si la scoala sunt observate frecvent, scazandu-i motivatia dramatic si ajungand sa nu-i mai placa scoala, ceea ce-i pune in pericol succesul scolar, daca boala ramane netratata.

Tipurile dislexiei:
Sunt mai multe tipuri de dislexie ce pot afecta capacitatea de a citi si scrie a unui copil.
1.Dislexia primara: aceasta este mai degraba o disfunctie decat o afectare a partii din stanga a creierului(cortexul cerebral) si nu se schimba cu varsta. Cei care prezinta aceasta dislexie sunt rareori capabili sa citeasca la nivelul clasei a patra, iar cund sunt adulti inca se mai lupta sa citeasca, sa scrie pe litere, sa citeasca in general.
Acest tip al dislexiei este mai frecventa la baieti decat la fete si se transmite ereditar.
2.Dislexia provocata de traume apare cel mai adesea dupa o forma sau alta de trauma cerebrala sau afectare a creierului care controleaza scrisul si cititul.
In momentul de fata este destul de rara in randul populatiei de varsta scolara.
3.Dislexie secundara/dislexie de dezvoltare: se crede ca este cauzata de dezvoltarea hormonala din timpul stadiilor timpurii ale dezvoltarii fetale. Este mai frecventa la baieti si se atenueaza pr masura ce copilul creste.                                                                                                                                                                              Aceasta dificultate, dislexia poate afecta mai multe functii diferite.
Dislexia vizuala se caracterizeaza prin inversarea cifrelor si literelor si de inabilitatea de a scrie simbolurile in ordinea corecta.
Dislexia auditiva implica dificultati cu sunetele sau grupurile de sunete. Sunetele ori nu sunt auzite corect, ori sunetele sunt percepute ca in alta ordine.
Disgrafia se refera la dificultatea copilului de a tine si controla creionul astfel incat sa poata scrie semnele corect pe hartie.
In unele situatii, profesorii nu pot stabili ca un copil are dislaxie, dar pot detecta semne timpurii pentru a sugera parintilor evaluarea copilului de catre un psiholog sau alt specialist pentru un diagnostic sigur.

Semne de alarma:- inversarea literelor si cifrelor, fiind cele mai frecvente semne. Inversarea literelor are o frecventa crescuta pana la 7-8 ani, diminuand in timp. In caz contrar este indicat a se face un test pentru detectarea dislaxiei sau a altor probleme de invatare.         
- dificultatea de a copia de la tabla sau dintr-o carte poate sugera de asemenea dislexia. Este posibil sa existe o dezorganizare generala a scrisului, copilul putand fi inapt de a-si aminti continutul informativ, chiar daca este vorba despre un film video sau despre o carte de povesti indragite.
- problemele de relationare spatiala se pot extinde dincolo de sala de clasa si pot fi observate si la locul de joaca, putand parea lipsit de coordonare si poate avea dificultati cu sporturile sau jocurile organizate.
Obisnuite sunt dificultatile cu stanga si dreapta, adesea dominanta unei anumite maini nu este stabilita. In clasele primare adesea este folosita muzica si dansul pentru imbunatatirea invatarii academice. Copiii care au dislexie se misca cu greu dupa ritmul muzicii.
Problemele auditive asociate dislexiei cuprind o varietate de functii.                                                                        De obicei, copilului ii este greu sa-si aminteasca sau sa inteleaga ceea ce aude. Rememorarea secventelor de obiecte sau a unei serii de mai multe comenzi odata pot fi dificile. Uita parti din cuvinte sau din propozitii intregi, iar cuvintele pe care le rosteste suna ciudat. In locul lor, pronunta un cuvant gresit sau unul similar. Copiii care se lupta cu aceasta problema stiu ce anume vor sa spuna, dar le este greu sa-si gaseasca vorbele care le exprima gandurile.                                                                                                                                 Sunt multe semne ce pot fi observate la copiii care au dislexie. Din aceasta cauza copiii devin retrasi si par sa fie deprimati. Unii ajung sa joace teatru incercand sa distraga atentia celor din jur de la dificultatea lor de invatare. Deseori au probleme privind respectul de sine si interactiunile lor cu fratii si colegii se raresc. Nu mai prezinta inteles fata de activitatile scolare si par nemotivati sau lenesi.
La fel de importante ca si semnele academice sunt si semnele si simptomele emotionale, necesitand o atentie la fel de mare.

Ce trebuie sa faceti?
Cereti ajutorul scolii si medicilor.
Daca va ingrijoreaza dezvoltarea copilului dumneavoastra este important sa consultati medicul pediatru si pentru a obtine mai multe informatii discutati cu invatatorul/profesorii copilului dumneavoastra.
Fiecare scoala ar trebui sa aiba o echipa de specialist care se intalnesc regulat pentru a discuta problemele specifice pe care le au copiii. Din aceste echipe ar trebui sa faca parte directorul, invatatorul sau dirigintele, psiholog, asistenta medicala, logoped, specialist in probleme de citire si alti specialisti, echipele fiind numite grupuri de suport pentru copii.. Daca la institutia unde invata copilul se tine cont de aceste grupuri, parintele sau parintii ar trebui inclusi in aceste grupuri de discutii. Orice parinte sau profesor care suspecteaza o problema de invatare poate solicita o intalnire cu echipa pentru a discuta problema copilului.Parintele poate solicita acest lucru chiar daca profesorul crede ca elevul se descurca bine la scoala.
In anumite cazuri decizia luata este testarea copilului, test ce poate fi solicitat de parinte sau profesor dar neputand fi efectuat fara permisiunea scrisa a parintilor.                                                                                             In cazul in care copilul merge la o scoala careia ii lipsesc profesionistii potriviti pentru a evalua o posibila problema de invatare, ar trebui sa fie evaluat de specialistii unei scoli care are asemenea specialisti sau de medici din afara sistemului scolar. Deoarece testarea poate fi uneori stresanta pentru copil, mai ales daca sunteti nemultumiti de performantele lui scolare, strategiile alternative sunt de obicei aplicate inainte de a face testarea. Odata ce planul de evaluare a fost discutat cu parintii si ei sunt de acord, echipa scolii face testele, apoi organizeaza o intalnire cu parintii pentru a discuta rezultatele.                                                      Planul de evaluare a fiecarui copil depinde de problemele specifice pe care le are copilul. Fiecare plan trebuie sa includa testarea a cinci zone: zona cognitiva (inteligenta), performantele academice, comunicarea, zona senzitiva/motorie si zona de sanatate si dezvoltare.                                                                                 Testarea se face de catre diferiti membri ai echipei scolare sau de catre specialiștii pe care i-au contactat parintii.  De obicei, scoala sau psihologul clinician determina daca este vorba sau nu despre dislexie in cazul copilului respectiv.  Intrucat exista  diferite forme de dislexie, ca dizabilitatile de invatare legate de citit, de limbajul scris, sau de matematica, psihologul este cel care pune diagnosticul tipului specific de boala. O alta forma a dislexiei, numita intarzierea limbajului expresiv poate fi diagnosticata de catre logoped.

Cuvinte cheie: psiholog, psihologie, psihoterapeut, psihoterapie, psihologie practica, logopedie, consiliere pentru copii si adolescenti