Fobia scolara se poate defini ca o tulburare de adaptare aparuta la copiii care, pentru motive irationale refuza sa mearga la scoala, trecand prin reactii anxioase dramatice, sau prin panica la incercarea de a fi fortati. Fobia scolara este caracterizata si prin aparitia reactiilor de anxietate si de panica in fata ideii de a merge la scoala. Printre tinerii afectati de fobia scolara intalnim adolescenti, sau preadolescenti care nu gasesc solutii de a adapta la aceasta cerinta.  De cele mai multe ori constelatia familiala a acestor tineri se exprima printr-o dependenta extrema, mai ales cu mama, patologic mentinuta, scoala devenind locul de exprimare a angoasei copilului in fata riscului modificarilor ce pot surveni uneori in aceasta dependenta. De aceea, in caz de fobie scolara, se recomanda o terapie, de cel putin o luna. In tot acest timp  legatura intre adolescent si parintii sai se va face prin intermediul terapeutului, care va fi bombardat din ambele parti cu elemente proiective ale problematicii familiei.

In general, trebuie realizata o distinctie intre fobia scolara si anxietatea de separare, care este specifica pentru copilul din clasa intai. De asemenea, in functie de gravitatea cazurilor, se foloseste termenul de fobie scolara, care implica procesele emotionale, sentimente de teama, anxietate si neajutorare si cel de refuz scolar, care implica probleme putin mai serioase.

Fobia scolara survine in general intre 7 si 13 ani, afectand 2-5% din copiii de varsta scolara. Problema incepe deseori cu lamentari ale copilului, cu formulari critice, negative cu privire la scoala; cu reticenta sa de a merge la scoala sau de a ramane acolo in ciuda incercarilor de convingere din partea parintilor sau a profesorilor sau a pedepselor aplicate.

Fobia scolara se structureaza pe un teren afectiv fragil si in contextul unei insuficiente maturizari pentru scoala. Copilul se percepe ca fiind diferit de ceilalti, se autoevalueaza ca fiind nepregatit sa faca fata exigentelor scolare. Aceste probleme creeaza deseori stari anxiogene si insomnii.

Perspectivele terapeutice in caz de fobie scolara sunt in general legate de teoriile etiologice. Daca se ia in considerare perspectiva psihodinamica, atunci accentul va fi pus pe terapia relatiei mama-copil, iar aspectele legate de scoala vor fi pe planul al doilea.

Copiii cu fobie scolara sunt elevi vulnerabili care prezinta temeri reale si imaginare legate de scoala, care trebuie investigate cu atentie. Multi dintre acesti copii prezinta frici si anxietati si in viata de acasa, de exemplu, legate de sanatatea unui parinte, de posibilitatea ca acesta sa moara in absenta copilului.

Maria Lecu - studenta psihologie, Universitatea Bucuresti