Perspectiva istorica

Hipnoza la copii se utilizeaza din vremuri antice. Multe culturi au istorii bogate de vindecari religioase sau rituri initiatice care implica transa sau fenomene asemanatoare transei la copii. In timpuri moderne aplicare magnetismului animal al doctorului Franz Mesmer s-a utilizat atat in tratarea copiilor cat si a adultilor.

Anterior dezvoltarii chimice, Braid si Elliotson au aplicat cu success startegiile hipnotice cu mai multi copii pentru a suporta operatii majore. La sfarsitul secolului 19, fizicienii francezi Liebeault si Bernheim au raportat utilizarea tehnicilor hipnotice la copii cu probleme de comportamnet si au remarcat susceptibilitatea hipnotica la copii.

In cartea sa din 1903 J.Milne Bramwell, un psihoterapeut englez, a obtinut succes in utilizarea hipnoterapiei in tulburari ca rosul unghilor si dureri de cap recurente. Utilizarea hipnozei la copii nu a primit prea multa atentie in America de Nord pana in anii 50 cand a fost promovata de Milton Erickson si de Erik Wright. In anii 70 cercetarile au inceput sa evidentieze atat eficacitatae clinica, cat si schimbari psihofiziologice associate cu auto-hipnoza la copii. In plus, beneficiile antrenarii in hipnoza au fost recunoscute pentru copii cu boli cronice.

Definitia hipnozei

Functional hipnoza la copii poate fi definita ca o stare alterata de constiinta in care un individ este selectiv focalizat, absorbit si concentrat asupra unei imagini sau idei particulare, cu un scop specific de realizare a unui obiectiv.

Aplicatii clinice

1. Anxietate – prin hipnoterapia tulburarilor anxioase intelegem, in principal, acea interventie psihoterap[eutica care inglobeaza elemente hipnotice in strategia terapeutica si care vizaaza dobandirea de catre persoana a acelor resurse cu ajutorul carora sa se poata confrunta in conditii de confort psihic si siguranta de sine , cu situatiile appreciate anterior, in mod nejustificat ca fiind amennintatoare.
2. Tulburari biocomportamentale – acest grup de tulburari cu origini si efecte patofiziologice clar identificate au fost intelese in mod traditional ca avand componente semnificative psihoemotionale.
3. Tulburari diverse – enuresis, rosul unghilor – se rezolva prin invatarea relaxarii si a imageriei mentale si a deprinderilor de auto-hipnoza. Este important sa li se explice copiilorcum functioneaza corpul lor in legatura cu problem ape care o au.
4. Tulburari comportamentale – tratarea acestor tulburari, presupune stabilirea unor obiective specifice, acestea pot include imbunatatirea adaptarii, diminuarea anxietatii si facilitarea imbunatatirii stimei de sine cu ajutorul auto-hipnozei
5. Durerea – copii cu durere acuta sunt deja intr-o stare spontana, hipnotica, focalizati negative pe rana, sangerare si teama ca lucruriule sa nu se inrautateasca. Ei sunt puternic motivate sa se simta bine.
6. Boli cronice – copii cu cancer invata repede strategiile de relaxare si imagerie mentala si le aplica intr-o varietate de moduri cu scopul de a se adapta la situatie.

In concluzie, Milton Erickson afirma ca rareori este nevoie de o tehnica ritualizata, ca o buna tehnica hipnotica este aceea ce ofera pacientilor, fie copil sau adult, oportunitatea de a se veni in intampinarea nevoilor lor de moment in mod adecvat, oportunitatea de a raspunde la stimuli si idei, si de asemenea, oportunitatea de a experimenta satisfactiile unor noi invataminte si realizari.

Andreea-Cristina Jura, psihoterapeut