Aceasta abordare in psihoterapie a fost initiata de Milton Erickson, despre care se spune ca a exercitat o influienta tot atat de mare ca si Sigmunt Freud la vremea sa. Obiectivul principal al acestui gen de psihoterapie este sa se vina in intampinarea nevoilor pacientului, psihoterapeutul concentrandu-si atentia asupra pacientului viu, cu personalitatea si cu problemele sale unice.

Milton Erickson spunea ca pentru a fi un bun terapeut trebuie sa observi, sa observi, sa observi si atunci cand crezi ca ai observat totul, sa observi din nou. Oamenii stiu mult mai mult decat cred ei ca stiu si pierd timp pretios pentru a se limita si a se autoperturba. Factorii individuali si culturali ne-au invatat sa credem doar in capacitatile limitate ale constientului, care trebuie sa controleze totul, intuitia creatoare fiind in mare masura blocata. Din acest motiv oamenii se autolimiteaza, se autoblocheaza, impiedicand crearea continua si armonioasa de noi sisteme de referinta elaborate de inconstient.

Psihoterapia va furniza un cadru special de lucru pentru inconstient, cadru in care limitarile invatate sunt suspendate, astfel incat inconstientul isi va manifesta in continuare creativitatea, cautand in mod liber o noua solutie, constructiva de data aceasta.

Transa hipnotica reprezinta o stare modificata de constiinta in cadrul careia subiectul se deconecteaza de stimulii externi si se conecteaza spre interior. Deci, este o modalitate de comunicare si de identificare a concentrarii interne. Acest fenomen se petrece frecvent in viata curenta, de exemplu , atunci cand suntem absorbiti de un film interesant sau o lectura, astfel incat ne trebuie un timp oarecare pentru a “cobora din nou cu picioarele pe pamant”.

Elementul esential al abordarii ericksoniene consta in abordarea indirecta si permisiva a pacientului si se realizeaza prin intermediul comunicarii analogice si metaforice. Comunicarea metaforica nu este noua, invatamintele fiind transmise prin intermediul acestei metode inca din cele mai vechi timpuri. Noutatea este utilizarea ei in scop terapeutic.

Datorita caracterului sau flexibil, aceasta abordare face din terapeut un pedagog care il invata pe subiect sa utilizeze armele inconstiente de care dispune pentru a se putea schimba. Schimbarea terapeutica reprezinta un proces activ care se deruleaza in trepte, o schimbare mica antrenand o alta, dupa modelul bulgarelui de zapada care se rostogoleste pe o panta.

Abordarea ericksoniana are un caracter individualizat. Ea se deosebeste de  inducerea hipnotica de stil clasic, care este ritualista si repetitiva (aceeasi tehnica este aplicata pentru fiecare pacient), inductia naturala utilizeaza trasaturile personalitatii pacientului si comportamentul acestuia pentru a facilita intrarea in transa.

“Transa naturala” se utilizeaza in scopuri terapeutice si se pleaca de la ideea ca un subiect intra in transa daca doreste si are nevoie de aceasta stare. Milton Erickson este de parere ca hipnoza si hipnotismul sunt termeni care se aplica  unui comportament neobisnuit, dar normal, care poate fi inclus oricarei persoane normale (daca sunt indeplinite cateva conditii), cat si persoanelor care sufera de diferite tipuri de tulburari: psihosomatice, sexuale, anxietate, depresie, atacuri de panica, fobii etc.

Vrei o programare?