Inca de pe vremea pedagogului J.J. Rousseau se punea problema unor carente educative. Se vorbea despre ignorarea aspiratiilor, intereselor si posibilitatilor copilului.

Succesul scolar se refera la formarea in acord cu cerintele programelor scolare, la elevi, a cunostintelor, priceperilor, capacitatilor, abilitatilor, deprinderilor, atitudinilor, trasaturilor de vointa si de caracter necesare integrarii socio-profesionale.

Insuccesul scolar se refera la ramanerea in urma la invatatura a elevilor care nu reusesc sa atinga un randament la nivelul programelor scolare. Esecul scolar reprezinta discrepanta dintre exigentele scolare, posibilitatile si rezultatele elevului.

Rezultatele anchetelor efectuate privind esecul scolar au scos la iveala accentuatele carente de comunicare intre elevi, parinti si profesori, carente adancite si de situatia materiala precara cu care se confrunta atat scoala cat si familia. La toate acestea se adauga si preocuparea sistemului de invatamat de a ridica standardele in conditiile in care nu exista resurse financiare si nici cadre didactice pregatite profesional sau motivate financiar la nivelul standardelor dorite.

Cauzele esecului scolar pot fi de ordin fizio-psihologic, socio-familial si pedagogic. Cauzele de ordin fizio-psihologic se refera la tulburari somatice, endocrine, legate de pubertate, inteligenta scolara sub limita, instabilitate neuromotorie, etc.

Cauzele de ordin social-familial se refera la familii monoparentale, neintelegeri si violenta intre parinti, nivelul cultural scazut al familiei, nivelul igienico-sanitar, situatii familiale exceptionale, etc. Lipsa mijloacelor culturale din mediul familial si social provoaca intarzieri ale dezvoltarii intelectuale a copilului mai ales in plan verbal si cognitiv. Berstein a elaborat teoria ,,codurilor lingvistice” conform careia limbajul folosit in familie este factorul ce duce la diferentierea performantelor scolare ale elevilor.

Cauzele de ordin pedagogic se refera la evaluari injuste, autoritate sau democratie excesiva, cooperare precara cu familia elevului, pregatirea superficiala a lectiilor, etc.

De regula la originea unui insucces scolar se afla mai multe cauze desi nu toate au aceeasi pondere si importanta. Unele cauze sunt predominante, altele pot fi secundare.

Insuccesul repetat este insotit de frustare si se inscrie intr-o spirala regresiva. Daca elevul nu reuseste sa raspunda cerintelor in mod repetat renunta la a mai depune efort, se resemneaza. Dar pe termen lung efectele esecului scolar se regasesc in esecul social. Randamentul economic este scazut datorita incompetentei profesionale. Slaba pregatire a fortei de munca induce efecte in plan social precum: marginalizarea, somajul, delincventa. Esecul scolar si efecte psihologice, ca dificultati de adaptare, neincrederea in fortele proprii, stres, anxietate etc.

Atitudinea fata de cunoastere si nivelul aspiratiilor elevului sunt importante; sensul pe care copilul il acorda reusitei scolare. Cercetarile statistice efectuate au aratat ca intre mediul socio-cultural al elevilor si performantele scolare ale acestora exista stranse legaturi.
Esecul scolar isi poate avea originea si in interiorul scolii datorita faptului ca profesorii tind sa raporteze fiecare elev la imaginea elevului ideal, evidentiindu-i pe aceia care se apropie cel mai mult de aceasta imagine si defavorizandu-i pe cei ce se indeparteaza de acesta, prin atitudinea de la catedra.

In ceea ce priveste abandonul scolar, ca rezultat al esecului scolar repetat datele publicate de Institutul Naţional de Statistică indică faptul la nivelul sistemului de învăţământ, se menţine la o valoare relativ constantă, însă cu unele scăderi sau creşteri, pe nivele de învăţământ. In învăţământul liceal, abandonul a înregistrat o scădere, de la 3,5% la 2,4%. În schimb, la nivelul învăţământului primar şi gimnazial, acesta a fost în creştere, de la 0,6% la 1,5%. Ponderea mai mare a abandonului în ciclurile primar şi gimnazial a fost consemnată în mediul rural (1,7%, faţă de 1,3% în mediul urban). Printre motivele abandonului în mediul rural, pe primul loc pare să se situeze sărăcia, care-i determină pe mulţi părinţi să nu-şi mai poată întreţine copiii la şcoală.

În faţa esecului / insuccesului scolar, este bine ca părinţii sa comunice cu copilul si sa-i împărtăşească din propria lor experienţă, dar sa-l lase si pe acesta sa vorbeasca despre experienta traita, cum si ce simte. Daca parintii il vor demoraliza pe copil spunandu-i ca dn cauza unui esec scolar si-a ratat viata si nu este bun de nimic acesta se va izola si va intra intr-o stare de depresie. In astfel de momente foarte importanti sunt prietenii care ii pot fi alaturi asa ca, parintele nu trebuie sa-l priveze pe copil de acestia pe motiv ca trebuie sa stea sa invete ca sa repare greseala.

Alina Ghita, studenta psihologie, Universitatea Spiru Haret