Inteligenta este una dintre cele mai fascinante subiecte de cercetare din psihologie. Descifrarea ei a preocupat atat pe laici, cat si pe oamenii de stiinta. In fiecare an se publica zeci si zeci de articole despre inteligenta, se scriu carti de toate tipurile care abordeaza din diferite unghiuri de vedere problematica inteligentei, se vorbeste despre masini "inteligente" si sunt organizate congrese pe trema "inteligentei" artificiale. Dar, cu toate eforturile intreprinse, definitia inteligentei ramane eluziva, adesea ambigua, controversata si, de ce nu, pe alocuri misterioasa. Psihometricienii, mai optimisti, au reusit, totusi, in confuzia generala cu privire la natura inteligentei si definirea ei, sa construiasca o serie de instrumente prin care sa o masoare intr-o masura acceptabila.

DEFINITII ALE INTELIGENTEI
In primul rand trebuie sa facem cateva precizari referitoare la natura insasi a definitiei inteligentei. Sternberg (1986) face o distinctie intre definitii “operationale” si "reale", ceea ce este un element important in acest context. O definitie operationala defineste un concept in termeni de cale in care este masurat. A. Binet afirma in spiritul respectiv ca "inteligenta este ceea ce masoara testul meu", dupa Boring (1923), inteligenta este "ceea ce testele testeaza".
Orice definitie operationala a inteligentei, arata Sternberg (1986), prezinta doua pericole: (a) Este circulara. Orientarea constructorilor de teste de inteligenta este sa proiecteze un test care sa masoare inteligenta si nu sa o defineasca. Ei spera probabil ca isi vor aduce o contributie la definirea ulterioara a inteligentei; (b) Definirea operationala a inteligentei se pare ca este o cale ideala pentru a realiza progrese in intelegerea naturii inteligentei. Definirea operationala a inteligentei se reflecta in metodologia de construire a testelor de inteligenta, cand constructorii adopta cu prea multa usurinta tehnica validarii concurente, adica teste consacrate ca ar masura inteligenta sunt corelate cu cele produse de ei. Daca relatia este semnificativa, testul este adoptat ca test care masoara inteligenta.
O definitie reala a inteligentei este una care incearca sa ne explice adevarata natura a acesteia. O cale utila de a desprinde ce se intelege prin conceptul de inteligenta, este sa exploram ce spun cei care s-au ocupat de aceasta. Iata cateva definitii:
• Spearman (1904, 1923): o aptitudine generala care presupune, in esenta, eductia relatiilor si corelatiilor.
• Binet si Simon (1905): aptitudinea de a judeca bine, de a intelege bine, de a rationa bine.
• Terman (1916): capacitatea de a forma concepte si de a intelege semnificatia lor.
• Pintner (1921): aptitudinea individului de a se adapta adecvat la situatiile relativ noi din viata.
• Thorndike (1921): puterea unor raspunsuri noi din punctul de vedere al adevarului sau faptelor.
• Thurstone (1921): capacitatea de a inhiba ordonarea logica a raspunsurilor, de a da raspunsuri diferite imaginate flexibil, realizarea modificarii instinctive a adaptarilor in comportamentul deschis.
• Wechsler (1939): capacitatea de agregare sau globalizare a individului la actiuni intentionate, la gandire rationala si la actionare eficienta in mediul inconjurator.
• Humphreys (1971): intregul repertoriu de deprinderi achizitionate, de cunostinte, seturi invatate si generalizarea tendintelor considerate intelectuale in natura lor si care sunt disponibile in orice moment.
• Piaget (1972): un termen generic care sa indice formele superioare ale organizarii sau echilibrului structurii cognitive utilizata la adaptarea la mediul fizic si social.
• Rosca si Zorgo (1972): inteligenta este o aptitudine foarte complexa in care sunt implicate numeroase procese psihice (gandire, memorie, atentie etc.), care la randul lor sub aspectul efectului, al functiei indeplinite, pot fi considerate de asemenea aptitudini.
• Kulcsar (1980): se pot desprinde doua criterii importante in explicarea naturii psihologice a intelectului uman - cel functional si cel structural. Sub aspect functional, inteligenta poate fi definita ca aptitudine generala orientata spre adaptare la situatii problematice noi. Sub aspect structural, realizarea conduitei inteligente presupune convergenta proceselor, a functiilor psihice - spirit de observatie, memorie, atentie, imaginatie etc. - care se pot imbina intr-un mod variat, formand astfel o structura cognitiva unitara, dinamica si particulara de functii structurale.
• Sternberg (1985, 1986): capacitatea mentala de automatizare a procesarii informatiei si de a emite un comportament adecvat contextual in raspunsul la noutate; inteligenta include, de asemenea, metacomponente, componente de performanta si componente de achizitionare de cunostinte.
• Eysenck (1986): transmiterea "error-free" a informatiei prin cortex.
• Gardner (1986): aptitudinea sau deprinderea de a rezolva probleme sau de a crea produse intr-o maniera eleganta si care sunt de valoare in diferite structuri culturale.
Ceea ce se poate desprinde din aceste definitii este ca psihologii care au studiat inteligenta sunt de acord asupra a doua puncte de vedere, anume ca inteligenta este (a) o capacitate de a invata din experienta si (b) ca presupune capacitatea individului de a se adapta la mediu.
O alta abordare in intelegerea constructului de inteligenta consta in studiul sensului popular al acesteia, asa cum este utilizat termenul respectiv de catre omul din popor si conotatia primita in acest context. Sternberg s.a. (1981) au organizat un astfel de studiu care a constat in punerea unei intrebari pe strada, la intrarea intr-un magazin, la biblioteca sau in gara: "Ce inseamna pentru dumneavoastra a fi inteligent?" Rezultatele investigatiei au confirmat ca atat expertii, cat si profanii definesc inteligenta aproape in termeni similari. Pentru experti ordinea in importanta a calitatilor care definesc inteligenta este: inteligenta verbala, aptitudinea de a rezolva probleme si inteligenta practica. Pentru profani, ordinea este: aptitudinea practica de a rezolva probleme, aptitudinea verbala si competenta sociala. De fapt, aceste aptitudini le masoara cele mai multe teste de inteligenta.