Inteligenţa emoţională este o competenţa emoţională care ne ajută să ne abordăm emoţiile şi să le aplicăm la situaţiile din viaţa noastră de zi cu zi. Persoanele care au capacităţi emoţionale bine dezvoltate, au mai multe şanse să fie mulţumiţi în viaţă şi eficienţi, îşi stăpânesc bine sentimentele şi abordează corect sentimentele celorlalţi.
Conform cercetarilor statistice, componenta emotionala este de doua ori mai importanta decat abilitatile tehnice sau intelectuale. Dezvoltarea inteligentei emotionale reprezinta intelegerea si gestionarea emotiilor  pentru a crea relatii armonioase cu cei din jur.
Elementele cheie care ajuta la formarea si educarea inteligentei emotionale :
Constientizarea de sine: a observa propria persoana si a recunoaste sentimentele personale ; crearea unui vocabular al sentimentelor ; cunoasterea relatiei dintre ganduri, sentimente si reactii.
Luarea de hotarari personale: a examina actiunile si a cunoaste consecintele lor; a afla daca la baza unei hotarari se afla un gand sau un sentiment; aplicarea acestor perspective in chestiuni  cum ar fi sexul si drogurile.
Administrarea sentimentelor : a supraveghea ‘’dialogul cu sine’’pentru a detecta mesajele negative cum ar fi descurajarile interne ; intelegerea a ceea ce se afla in spatele unui sentiment ( de exemplu, suferinta care accentueaza mania ); gasirea cailor de a stapani temerile si anxietatile, mania si tristetea.
Stapanirea stresului : a invata valoarea exercitiului fizic, a imaginatiei bine calauzite si a metodelor de relaxare.
Empatia: a intelege sentimentele altora si preocuparile lor, precum si a aborda situatia din perspectiva lor; aprecierea diferentei, a felului in care oamenii reactioneaza fata de anumite lucruri.
Comunicarea: a discuta in mod eficient despre sentimente; cum poti deveni un bun ascultator si cum poti sa pui intrebarile cele mai potrivite, a distinge intre ceea ce face sau spune cineva si judecatile tale despre asta; transmiterea unor mesaje care sa inceapa cu ‘’Eu’’ in loc de a invinovati.
Autodezvaluirea: a pretui deschiderea si a pune increderea la baza unei relatii; a cunoaste momentul cand esti in siguranta si poti vorbi despre sentimente personale.
Perspectiva: identificarea tiparelor din viata emotionala si a reactiilor, recunoasterea unor tipare similare la ceilalti.
Acceptarea de sine: a te simti mandru si a te vedea pe tine intr-o lumina pozitiva; a-ti recunoaste punctele tari si punctele slabe; a avea capacitatea de a rade de tine .
Raspundere personala: asumarea raspunderii, recunoasterea consecintelor deciziilor si ale actiunilor, acceptarea sentimentelor si dispozitiilor personale, ducerea pana la capat a promisiunilor sau implicarea totala ( de exemplu, la invatatura ).
Afirmarea: recunoasterea preocuparilor si sentimentelor fara manie sau pasivitate.
Dinamica de grup: cooperarea, capacitatea de a sti cand si cum sa conduci si cand trebuie sa urmezi pe altcineva.
Rezolvarea conflictelor: cum sa te confrunti cinstit cu alte persoane; modelul de tipul ‘’toata lumea castiga’’ pentru negocierea unui compromis.
In ceea ce priveste programele de prevenire, acestea sunt compuse din educarea capacitatii emotionale, capacitati cognitive si a celor comportamentale. Dezvoltarea capacitatilor emotionale presupune :
-identificarea si eticheterea sentimentelor
-exprimarea sentimentelor
-evaluarea intensitatii sentimentelor
-controlul sentimentelor
-amanarea rasplatei
-controlarea impulsurilor
-reducerea stresului
-cunoasterea diferentei dintre sentimente si actiuni.
Capacitatile cognitive vizate pentru a fi educate sunt :
-discutiile cu sine : purtarea unui ‘’dialog interior’’ ca modalitate de adaptare la un subiect, la o provocare sau de reantarire a comportamentului cuiva.
-citirea si interpretarea semnelor sociale – de exemplu, recunoasterea influentelor sociale asupra comportamentului si privirea asupra sinelui din perspectiva unei comunitati mai mari.
-folosirea pasilor pentru rezolvarea problemelor si luarea de decizii – de exemplu, controlarea impulsurilor, stabilirea scopurilor, identificarea actiunilor alternative si anticiparea consecintelor.
-intelegerea perspectivei altora ;
-intelegerea normelor de comportament ( ce este acceptat si ce nu este acceptat din punct de vedere comportamental )
-o  atitudine pozitiva fata de viata ;
-autoconstientizare – de exemplu, dezvoltarea unor explicatii realiste despre sine.
Capacitatile comportamentale care trebuiesc formate sunt de doua feluri: nonverbale – comunicarea prin contact vizual, prin expresiile fetei, tonul vocii, gesturi etc si verbale – formularea unor cerinte clare, raspunsul eficient la criticile aduse rezistenta in fata influentelor negative, ascultarea cu atentie a celorlalti, ajutarea celorlalti, participarea in grupuri de semeni pozitivi.

Psiholog Rozina Valentina Spalatu