Originar din India, cunoscut din cartile vedice sub numele de "nimbuka", Lamaiul a fost preluat de arabi care l-au botezat "limun", gasindu-si o a doua patrie in partea sudica a Mediteranei, patrunzand tarziu in Europa. Gama recomandarilor sale terapeutice este de-a dreptul impresionanta, uneori chiar exagerata, atat pentru pulpa fructului, pentru suc, cat si pentru coaja, in uz intern si extern, in cosmetic, pentru prepararea uleiului esential sau a acidului citric.
Lamaile contin 86-88% apa. Dintre acizii organici: acidul citric (6-8% in suc), acidul malic, citrat de calciu si de potasiu. Continutul in proteine este redus (0,5%), la fel ca si cel in hidrati de car-bon (5%). Sarurile minerale sunt reprezentate prin cele de sodiu (2 mg), potasiu (95 mg), calciu (7 mg), fosfor (10 mg), fier (0,3 mg), iar sub forma de oligoelemente: Siliciu, Mangan, Cupru etc. Dintre vitamine, pe primul loc se situeaza vitamina C (40-50 mg la 100 g fructe), apoi vitaminele B1, B2, B3, A, E si PP.