MENINGITELE
Infectiile meningelui pot fi produse de bacterii cu lezarea sistemului nervos central si manifestari cerebrale.
Clinic : meningitele bacteriene se manifesta prin : un sindrom meningial, confuzie, agitatie psihomotorie, somnolenta si coma, uneori si leziuni de nervi cranieni ca in meningita tbc. Cu atingerea bazei creierului. Ca sechele ale meningitelor, intalnim encefalopatia infantila, tulburari intelectuale, sindroame hipofizare si hidroecefalie interna.

MENINGITA LUETICA
Este cea mai importanta meningita spirochetica dupa spirochetoza ictero- hemoragica si cea din febra recurenta.
Clinic : febra, cefalee, modificari LCR cu hiperalbuminoza, usoara hipercitoza si reactiile pentru sifilis in LCR si sange- positive.

MENINGITA MENINGOCOCICA
Meningita cerebrospinala, cu o ridicata mortalitate la copii, se instaleaza prin patrunderea meningococului in organism prin rinofaringe, infectia propagandu-se prin tuse, stranut, picaturi, indirect prin hrana si pe cale hematogena, ajungand in LCR. Incubatia- in medie 7 zile- s emanifesta prin astenie, cefalee, febra si reactie meningiala cu greturi, varsaturi.
In perioada de stare : febra, peste 39°, violenta, rahialgii, agitatie, redoarea cefei, hiperestezie cutanata, contractura musculara cu atitudini atipice ca « cocos de pusca » sau opistotonus, semnul Kernig, Brudzinki. Inconstant pasagere deficite motorii si atingeri de nervi oculomotorii.
Scaderea constanta a febrei este un indiciu de remisiune a bolii.

MENINGITA PALUSTRA
Este o meningita infectioasa, foarte rar intalnita, clinic cu stare generala grava, cu convulsii si coma urmata de exitus.

MENINGITA SEROASA CU LICHID CLAR
Meningitele seroase cu lichid clar sunt produse de agenti chimici, infectiosi sau fizici.
Se cunosc :
1.meningitele infectioase prin virusuri, meningita poliometilica si meningitele secundare dupa gripa, herpes, zona zoster si febre eruptive
2.meningite prin spirocheta : febra recurenta, lues, leptospiroze
3.meningite bacterine : tbc, tifoida, bruceloza, meningococ, prin protozoare (malarie, cisticeroza) si foarte rar prin ciuperci.
Unii factori chimici, toxici, medicamentosi ca : alcoolul, arsenicul, bismutul, fosforul, sulfone ; factori endogeni- diabetul, uremia sau alergici dupa seroterapie pot declansa meningite.

MENINGITA TBC
Cea mai frecventa meningita bacteriana, aparuta la copii si tineri la scurt interval dupa contactul infectant, este meningita tbc. Invazia prin o perioada febrila cu cefalee, eritem nodos si varsaturi. In perioada de stare : apar, pe langa sindromul meningeal, semne de meningita cerebrospianala si leziuni ale nervilor oculomotori. Daca bolnavul nu va fi tratat dupa o stare de agitatie, vor surveni somnolenta cu paralizii, fenomene bulbare, coma si moarte.

MENINGITA TIFICA
Boala evolueaza clinic cu un sindrom meningeal, cu germeni depistabili pe culturi in LCR.

MIATONIA CONGENITALA OPPENHEIM
Boala fara caracter familial ereditar, miatonia congenitala Oppenheim duce la atonie musculara de la nastere, cu loxitate ligamento- articulara, cu o excitabilitate foarte scazuta. Mersul copilului este imposibil, acesta devenind infirm.

MILLARD- GUBLER
Se intalneste adesea in accidentele vasculocerebrale cu afectarea protuberantei, creand un sindrom altern.

MIOPATIA
Boala a fost descrisa de Erb in 1980 ca « distrofie musculara progresiva », suferinta primitiva a muschilor, numita de Charcot « miopatie primitiva » si considerata ca o afectiune deosebita de amiotrofie spinala secundara.
Gh. Marinescu deosebeste urmatoarele forme clinice frecvent intalnite :
1.miopatia pseudohipertrofica Duchenne a copiilor cu prinderea muschilor membrelor, cu hipertrofie, forta musculara slaba. Mers leganat « ca de rata ». Ridicarea in picioare- caracteristica bolii – se face cu efort si sprijin in maini, accentuand lordoza, cu imagine de « catarare » pe propriul corp. Mersul este dficil (mai des urcatul si coboratul scarilor), lordoza se accentueaza. Talie subtire si abdomen bombat anterior, cu atrofii ale pelvisului si regiunii sacrolombare.
2.miopatia facioscapulohumerala Landouzy- Dejerine. Este prinsa fata, cu buza superioara mare ca « de tapir » si ras transversal. Fluieratul imposibil. Atrofia orbicularului pleoapelor, cu ochii deschisi, lagoftalmie. Amitrofii ale regiunii scapulohumerale.
3.forma scapulohumerala juvenila Erb a copilariei afecteaza musculature scapulohumerala, bicepsul si lungul supinator.
4.miopatia caxofemurala Layden- Moebius are o evolutie mai rapida, cu atrofii care cuprind centura pelviana si cea sacrolombara.
5.miopatia pubertatii toraco- abdominala Zimmerlin prinde muschii peritoracici si ai bratelor. Davidenkov descrie si forme localizate strict abdominal sau la muschii oculari.
Forme atipice : miopatia tardiva Nevin, amiotrafii familiale, distrofii musculare progresive tardive, forme mixte miopatico- neurogene., sindrom miopatic cu semne de corn anterior.

MIOTONIA ATROFICA STEINERT
Boala descrisa ca o « distrofie miotonica ereditar- familiala, cu transmisie dominanta autosomica » (Radu Horia, 1978), face trecerea intre miopatii si miotonii.
Simptomatologia de baza o constituie atrofiile musculare la gambe, maini, fata cu dificultate locomotorie, mers stepat si caracteristica de decontractie lenta la limba, muschii maseteri si maini. Atunci cand cerem bolnavului sa desfaca mana stransa, desfacerea ei se va face greu, existand acea decontractie foarte lenta. Tulburari trofico- glandulare : calvitie, deficit ponderal, atrofie testiculara, cataracta, , uneori edentatie si usoare tulburari psihice.

MIOTONIA CONGENITALA HIPERTROFICA THOMSEN
Este o suferinnta cu caracter congenital, eredofamilial si incurabila, intalnita la varste tinere.
Tabloul clinic. Bolnavii au muschii corpului si ai membrelor hipertrofiati, de aspect atletic, insa cu o forta musculara slaba sub posibilitatile volumului muschilor. Se remarca o lentoare a contarctiei musculare cu decontractie lenta. Miscarile bolnavului, in special, la pornire se efectueaza mai greu.

MUTISMUL AKINETIC
Manifestare stuporoasa, descrisa de H. Cairns in 1952, observata in hemoragia mezencefalica mai ales, in unele traumatisme cerebrale, corticale sau leziuni anoxice . bolnavul somnolent, stuporos, cu un facies inexpresiv, pare vigil, deschide ochii fara sa fixeze, neputand sa se exprime. Prezinta o relaxare musculara, cu miscari rudimentare incetinite de aparare la stimuli si automatisme masticatorii.