Fideli lui J.C. Raven, MPR pot fi descrise ca "teste de observare şi gândire clară" (Raven, Raven & Court, 1991). Fiecare problemă a scalei este o ‘sursă’ a unui sistem de gândire, în timp ce ordinea în care sunt prezentate problemele oferă o instruire în metoda de operare. De aici şi denumirea de ‘Matrici Progresive’.

Există trei forme ale Matricilor Progresive (MP). Prima formă construită de J.C Raven, a constat din seriile Standard (MPS) destinate să acopere o plajă largă de categorii de subiecţi, de la subiecţi cu performanţe joase şi copii, la subiecţi cu performanţe superioare, adulţi şi vârstnici. Seria standard a fost ulterior dezvoltată prin desprinderea din ea a Matricilor Progresive Colorate (MPC)  şi Matricilor Progresive Avansate (MPA).

Matricile Progresive Standard (MPS). MPS sunt divizate în cinci seturi (A, B, C, D, şi E) de câte 12 probleme. Fiecare set începe cu o problemă uşoară, a cărei rezolvare este cât se poate de evidentă. Problemele care urmează tratează o temă în cursul căreia rezolvarea problemelor se bazează pe argumente achiziţionate cu ocazia problemelor anterioare, astfel, progresiv, acestea devenind din ce în ce mai dificile. Testul este administrat într-o manieră standard şi se bazează pe o instruire din mers. Sunt cinci categorii de probleme de dificultate progresivă, rezolvarea lor presupunând o învăţare din experienţa câştigată sau ‘învăţare potenţială’. Acest format ciclic, permite psihologului să evalueze consistenţa intelectuală a unei persoane de-a lungul celor cinci linii de gândire. Lungimea testului este suficientă pentru ca să permită o analiză de profunzime a subiectului.

Matricile Progresive Colorate (MPC). În acest caz, între seturile A şi B a fost introdus un set nou de probleme, Ab. Acesta a fost astfel proiectat încât să investigheze cu precizie procesele intelectuale a copiilor, persoanelor retardate mintal şi vârstnicilor. Maniera colorată de prezentare a testului captează atenţia, acesta devine spontan mai interesant şi evită utilizarea unor instrucţiuni verbale prea numeroase.

Performanţa pe Setul Ab depinde de capacitatea subiectului de completare a unor patterne continuu şi care se complică treptat. În cazul Setului Ab, succesul depinde de capacitatea subiectului de a vedea figuri discrete ca întreguri spaţiale şi să aleagă acele figuri care completează desenul. Setul B se bazează pe sesizarea de analogii, el identifică subiecţii care pot sau nu să gândească în aceşti termeni. Câteva probleme din setul B sunt de acelaşi ordin de dificultate cu problemele din Setul C, D şi E din MPS. O prezentare foarte bună şi în detaliu a MPC este efectuată de Kulcsar (1971).

Matricile Progresive Avansate (MPA). MPA este destinat examinării subiecţilor cu nivel educaţional superior, a căror scoruri se situează printre primele 25% din populaţie. MPS evaluează rapid şi precis rapiditatea cu care operează funcţiile intelectuale. Setul I al MPS conţine 12 probleme şi este utilizat ca mijloc de instruire, ilustrând metoda de lucru cu MPS. El poate fi utilizat, cu restricţie de timp sau cu timp nelimitat pentru a obţine un index rapid al aptitudinilor intelectuale sau eficienţei. Setul I poate fi urmat imediat (unii cercetători preferă să lase un interval de timp mai mare – chiar o zi) de Setul II. Setul II conţine 36 de probleme, aranjate într-o ordine crescătoare de dificultate. În funcţie de obiectivul urmărit, se poate calcula un index/scor de eficienţă intelectuală.

Reţinem în concluzie faptul că MPR este un test psihologic care presupune înţelegerea structurii modelului, a Gestalt-ului, descoperirea principiilor după care sunt aranjate figurile din interiorul modelului şi descoperirea (evaluarea) măsurii în care una din cele şase, respectiv opt figuri de sub model poate completa partea lacunară din interiorul modelului. Acest ansamblu de operaţii mintale corespunde factorului ‘g’ al lui Ch. Spearman, fiind analog conceptelor de educţie a relaţiilor şi corelatelor. El are în vedere facilităţile de discriminare (analiză), de integrare (sinteză) şi de invenţie (variabilitate combinatorie). Sintetizând, Kulcsar (1975), nota că se poate spune că MPR examinează spiritul de observaţie, capacitatea de a desprinde dintr-o structură relaţiile implicite, capacitatea de a menţine pe plan mintal informaţiile descoperite şi aptitudinea de a opera cu ele, în mod simultan pe mai multe planuri. MPR deşi sunt prin definiţie de factură intelectuală, pun în evidenţă şi trăsături dinamice, temperamental-emoţionale şi motivaţionale ale personalităţii.

MATRICILE PROGRESIVE STANDARD (MPS)

Matricile Progresive Standard (MPS) a fost publicat prima dată în anul 1938, (revizuiri ale probei au fost făcute în anii 1947 şi 1956), având ca fundamentare teoretică principiile neogenezei formulate de Ch. Spearman. MPS se dorea a fi o probă potrivită pentru compararea oamenilor, sau sesizarea diferenţelor individuale cu privire la capacitatea de observare şi claritatea gândirii. Discutând despre testul său,  J.C. Raven precizează că acesta nu măsoară pur şi simplu o performanţă intelectuală, ci o capacitate generalã de organizare a ‘Gestalt-ului’şi de integrare a relaţiilor.În mod obişnuit, MPS este administrat împreună cu Scala de Vocabular Mill Hill (SVMH) sau orice altă scală de vocabular consacrată cerinţelor culturale în care se utilizează testul. Pe parcursul celui de-al doilea război mondial, cu MPS au fost testaţi peste cca 3 milioane de recruţi. Deşi prin popularitatea pe care o are a devenit o probă cunoscută, ea este şi astăzi utilizată pe scară largă.

Prezentarea MPS
MPS este prezentat într-o broşură care conţine 60 de pagini corespunzătoare numărului de probleme care trebuie rezolvate. Fiecare item-problemă este ilustrat pe o singură pagină. O problemă constă dintr-un desen abstract, o matrice, din care lipseşte o porţiune. Subiectului i se cere să examineze figura şi să selecteze din cele 6 sau 8 figuri de sub matrice pe aceea care completează elementul absent. Figura 5 ne prezintă una din matricile MPS.

MPS este grupată în 5 serii formate din câte 12 itemi, A, B, C, D şi E. Fiecărei serii îi corespunde o anumită categorie sau tip de itemi-problemă:
• Seria A – stabilirea de relaţii în structura matricii.
• Seria B – analogii între perechile de figuri ale matricii.
• Seria C – schimbări progresive în figurile matricii.
• Seria D – permutări, regrupări de figuri în interiorul matricii.
• Seria E – descompuneri în elemente ale figurilor matricii.

Deşi aparent MPR conţine un singur tip de sarcini, varietatea şi complexitatea problemelor pe care le pune îl apropie de obiectivele inteligenţei generale. Este vorba de solicitări legate de capacitatea de restructurare mintală a informaţiei cu determinări din sfera mobilităţii-rigidităţii mintale şi de transfer a informaţiei şi schemelor de gândire achiziţionate/ învăţate în timpul parcurgerii testului.

Fiecare din cele cinci serii ale MPS debutează cu o sarcină uşoară care introduce subiectul în tipul de problemă care va urma spre a fi rezolvat. Următoarele 11 probleme merg progresiv în dificultate, seriile, la rândul lor, prezentând o succesiune de dificultate gradată.

Seria A - conţine matrici statice cu modele omogene. Sarcina subiectului este să exploreze matricea şi să găsească printre cele şase figuri de sub ea pe aceea care completează porţiunea absentă din matrice. Subiectul este pus astfel în situaţia să realizeze o analiză perceptivă de fineţe a părţilor componente ale matricii, să efectueze operaţii de analiză, sinteză şi comparare a părţilor lacunare ale matricii cu toate cele şase figuri-răspuns.

Seria B  conţine o matrice compusă din patru elemente, al patrulea fiind absent. La itemii B1 şi B2, părţile componente ale matricii sunt identice; la următorii itemi, acestea diferă şi formează o structură relaţionată logic. Sarcina subiectului constă în a stabili o relaţie logică analogică între două figuri pe baza punctelor simetrice dintre ele.

Seria C este constituită din matrici formate din nouă elemente (3 x 3) cu un element lipsă. Rezolvarea presupune descoperirea unor schimbări progresive ale figurilor din interiorul matricii. Sunt prezentate figuri care presupun schimbări continue de poziţie şi modificări dinamice care determină includerea unui grad de complexitate augmentat, atât pe orizontală, cât şi pe verticală. Sunt oferite 8 răspunsuri din care subiectul trebuie să aleagă unul.

Seriile D şi E. Aceste două serii sunt compuse din câte 12 matrici fiecare. O matrice este construită din 9 elemente, una fiind lipsă. Răspunsul subiectului presupune selectarea unei figuri din cele 8 prezentate ca variante de răspuns sub fiecare matrice. Seria D are probe care sunt proiectate pe principiul restructurării figurilor pe plan orizontal şi vertical. Răspunsul corect înseamnă, în acest context, o urmărire consecutivă a figurilor şi alternarea lor în structura matricii – descoperirea criteriilor schimbării complexe. În ceea ce priveşte Seria E, rezolvarea apelează la elaborarea unor operaţii mintale de abstractizare şi sinteză dinamică realizate la nivelul palierelor superioare ale activităţii de gândire. Subiectului i se pretinde observarea evoluţiei complexe, cantitative şi calitative, a şirurilor cinetice (dinamice) (Kulcsar, 1976). La baza rezolvării unei matrici stau operaţii simple aritmetice de adunare şi scădere a elementelor din componenţa matricii.

Administrarea şi cotarea MPS
MPS poate fi administrat de la 8 ani, ca probă individuală sau colectivă, cu timp nelimitat sau limitat. Când se urmăreşte efectuarea unei diagnoze în scop clinic, se recomandă administrarea probei fără limită de timp. În scopuri de selecţie profesională sau avizare pe post etc., este recomandată examinarea cu limită de timp. Când MPS sunt utilizate fără limită de timp, ele investighează mai mult capacitatea de observare şi gândire clară. În examinarea individuală, psihologul poate înregistra timpul de parcurgere integrală a probei (în general MPS este rezolvat într-un timp mediu de 40-50 minute – 60 de minute este considerat un ritm de rezolvare normal), sub 30 de ani ritmul de rezolvare este mai rapid (30-35 minute).

Când MPS este utilizat în scop de ierarhizare a subiecţilor, cum este cazul în selecţia profesională, se recomandă utilizarea timpului limită de 30 minute. Întotdeauna este indicat să comunicăm subiecţilor timpul pe care îl au la dispoziţie pentru rezolvarea MPS.

MPS se prezintă subiecţilor sub forma unei broşuri reutilizabile cu cele 60 de planşe şi o foaie de răspuns pe care sunt trecute datele personale ale celui testat. Un aspect important este acordat instrucţiunilor de rezolvare a testului. Astfel, psihologul trebuie să obţină din partea subiecţilor o cooperare într-o atmosferă lipsită de “anxietatea de examen”. Pentru aceasta, instrucţiunile vor fi prezentate clar, examinarea propriu-zisă fiind precedată de o “introducere”, primele 5 matrici-exerciţiu  (A1 – A5) fiind rezolvate individual cu subiectul sau în colectiv în functie de natura examinării.

Cotarea răspunsurilor se face după o grilă acordându-se 1 punct pentru fiecare răspuns corect. Punctajul teoretic maxim poate fi de 60 puncte. În cazul probelor cu caracter clinic se preferă cotarea şi apoi interpretarea datelor separat pentru cele 5 serii care compun testul.

O descriere amănunţită a procedurii de testare este prezentată de Kulcsar (1975).

Interpretarea testului MPS
Corectarea răspunsurilor obţinute în urma examenului psihologic cu MPS este concretizată într-o cotă sau scor brut şi care, luată izolat, nu spune nimic. Orice scor brut, pentru a putea fi interpretat trebuie raportat la un standard, normă sau etalon.. Dar, aşa cum am mai subliniat, MPS permite şi o evaluare a comportamentului subiectului pe parcursul examenului psihologic. Ne referim în acest caz la o interpretare clinică sau calitativă. Tocmai în capacitatea de descifrare a semnificaţiei psihologice a conduitelor şi a evaluării cantitative constă specificul calităţii intervenţiei psihologice şi justifică utilizarea MPS numai de către psihologi şi nu de către alte persoane.

Interpretarea rezultatelor la MPS urmează două căi, care adesea se completează reciproc: interpretarea cantitativă şi interpretarea calitativă.

Cuvinte cheie: psiholog, psihoterapeut, psihoterapie, teste psihologice, inteligenta emotionala, loc de control, personalitate