S-au enumerat mereu 6 functii de baza in cartile de specialitate pentru a evalua calitatile parintilor de a fi buni parinti. Toate cele 6 functii sunt strans legate intre ele pana la un moment dat.
1.Capacitatea de a percepe copilul - fiecare parinte trebuie sa aiba capacitatea de a percepe copilul pentru a putea sa ii ofere ceea ce ii este necesar, in functie de nevoi si de potentialul acestuia. De cele mai multe ori parintii atribue copilului lor calitati pe care acesta nu le are, desi parintii isi doresc sa le aiba, ori defecte care nu le apartin. Unii parinti adesea neaga existenta unor probleme, dezechilibre sau intarzieri in achizia deprinderilor si priceperilor. Toate aceste reactii nu fac decat sa creeze si mai multe probleme in viata copilului. 
2.Capacitatea de a fi responsabil in fata dorintelor copilului - parintii trebuie sa fie cei care se ocupa de nevoile copilului de dezvoltare, educare si de cele afective. Unii parinti cer de la copilul lor sa le ofere intelegere, liniste sau ajutor lucru care poate ei nu l-au primit la momentul potrivit din partea parintilor lor. Apare atunci procesul de dezvoltare fortata a copilului iar parintii nu isi dau seama ca de fapt ca abuzeaza de propriul copil.
3. Capacitatea de a percepe corect colaborarea propriului copil - asteptarile trebuie sa fie pe masura capacitatilor copilului, de gradul de dezvoltare sau de varsta acestuia. Asteptarile prea mici pot duce la lipsa de stimulare iar cele prea mari pot duce la insatisfactii. Totul trebuie facut cu limite. Toate aceste greseli parintii le fac pentru a-si satisface orgoliu sau asteptarile! Asteptarile prea mari de la copil pot duce la esecul acestuia sau la incapacitatea de dezvoltare ori copilul se va simti neiubit.
4. Capacitatea de a relationa cu copilul - cu cat parintii relationeaza mai mult cu propriul copil cu atat vor primi mai multe raspunsuri. Atunci cand relationarea este aproape inexistenta copilul va fi grav afectat din punct de vedere al dezvoltarii fizice si psihice! Implicarea in exces poate duce la tulburari de comportament, aceasta insemnand ca, atunci cand va fi pus intr-o situatie in care trebuie sa ia decizii singur, nu va putea face fata.
5.Capacitatea de sincronizare cu mentalul si psihicul copilului - sincronizarea este capacitatea de a se pune in locul altcuiva, de a simti si de a intelege perfect tot ce poate simti copilul.De asta depinde capacitatea parintilor de a raspunde nevoilor copilului! Ingrijorarea copilului fata de ceea ce se intampla cu propriul copil este un semn ca sincronizarea nu a fost facuta corespunzator.
6. Capacitatea de a pune copilul pe primul loc in fata tuturor - in primul rand trebuie oferit copilului tot ce are nevoie: iubire, hrana, atentie, mediu nonviolent. Daca copilul se manifesta nervos, galagios si agresiv, acestea nu sunt decat simptome ale nevoii lui de atentie, maniera brutala de a se face remarcat, deoarece resimte frustrant prezenta celor dragi in universul sau.