Art.97.- Ambii parinti au aceleasi drepturi si îndatoriri fata de copiii lor minori, fara a deosebi dupa cum acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei ori înfiati. Ei exercita drepturile lor parintesti numai în interesul copiilor.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 11/1990 privind încuviintarea adoptiei (republicatã în M. Of. nr. 159 din 16 iulie 1991), dispozitiile prevazute în capitolul III din Codul familiei se modifica în mod corespunzãtor prevederilor din aceasta lege.

Art.98.- Masurile privitoare la persoana si bunurile copiilor se iau de catre parinti, de comun acord. Daca unul dintre parinti este mort, decazut din drepturile parintesti, pus sub interdictie sau, din orice împrejurare, se afla în neputinta de a-si manifesta vointa, celalalt parinte exercita singur drepturile parintesti.

Art.99.- De cate ori se iveste neantelegere între parinti cu privire la exercitiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor parintesti, autoritatea tutelara, dupa ce asculta pe parinti, hotaraste, potrivit cu interesul copilului.
 
Art.100- Copilul minor locuieste la parintii sai. Daca parintii nu locuiesc împreuna, acestia vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul.
În caz de neîntelegere între parinti, instanta judecatoreasca, ascultând autoritatea tutelara, precum si pe copil, daca acesta a împlinit vârsta de zece ani, va decide, tinand seama de interesele copilului.

Art.101.- Parintii sunt datori sã îngrijeasca de copil. Ei sunt obligati sã creasca copilul, îngrijind de sanatatea si dezvoltarea fizica, de educarea, învatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu însusirile lui, în conformitate cu telurile statului, spre a-l face folositor colectivitatii.

Art.102.- Autoritatea tutelara poate da încuviintare copilului, la cererea acestuia, dupã împlinirea vârstei de paisprezece ani, sa-si schimbe felul învataturii ori pregatirii profesionale stabilita de parinti sau sa aiba locuinta pe care o cere desavarsirea învataturii ori pregatirii profesionale.
 
Art.103.- Parintii au dreptul sa ceara înapoierea copilului de la orice persoana care îl tine fara drept.
Instanta judecatoreasca va respinge cererea, daca înapoierea este contrara intereselor copilului. Acesta va fi ascultat, daca a împlinit varsta de zece ani.
 
Art.104 a fost abrogat prin Legea nr. 3/1970, publicata în B. Of. nr. 28 din 28 martie 1970

Art.105.- Parintii au dreptul si îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor si de a-l reprezenta în actele civile pana la data cand el împlineste vârsta de paisprezece ani. Dupã împlinirea vârstei de paisprezece ani minorul îsi exercita singur drepturile si îsi executa tot astfel obligatiile, însa numai cu încuviintarea prealabila a parintilor spre a-l apara împotriva abuzurilor din partea celor de-al treilea.
Dispozitiile sectiunii a II-a din prezentul capitol vor fi aplicabile prin asemanare. Cu toate acestea, nu se va întocmi inventarul prevazut în art. 126, în care copilul nu are alte bunuri decat cele de uz personal.

Art.106.- Parintele nu are nici un drept asupra bunurilor copilului si nici acesta asupra bunurilor parintelui, în afara de dreptul la mostenire si la întretinere.

Art.107.- Copilul minor este întretinut de parintii sai. Daca minorul are un venit propriu, care nu este îndestulator, pãrintii au îndatorirea sã asigure conditiile necesare pentru cresterea, educarea, învatatura si pregatirea sa profesionala.
În caz de neîntelegere, întinderea obligatiei de întretinere datorata de parintii minorului, felul si modalitatilor executarii, precum si contributia fiecaruia dintre parinti, se vor stabili de instanta judecatoreasca, cu ascultarea autoritatii tutelare.

Art.108.- Autoritatea tutelara este obligata sa exercite un control efectiv si comun asupra felului în care parintii îsi îndeplinesc îndatoririlor privitoare la persoana si bunurile copilului.
Delegatii autoritatii tutelare au dreptul sã viziteze copiii la locuinta lor si sa se informeze pe orice cale despre felul cum acestia sunt îngrijiti în ceea ce priveste sanatatea si dezvoltarea lor fizica, educarea, învatarea si pregatirea lor profesionala, în conformitate cu telurile statului, pentru o activitate folositoare colectivitatii; la nevoie, ei vor da îndrumarile necesare.

Art.109.- Daca sãnãtatea sau dezvoltarea fizicã a copilului este primejduitã prin felul de exercitare a drepturilor pãrintesti, prin purtarea abuzivã sau prin neglijenta gravã în îndeplinirea îndatoririlor pãrintesti, ori dacã educarea, învãtãtura sau pregãtirea profesionalã a copilului nu se face în spirit de devotament fatã de România, instanta judecãtoreascã, la cererea autoritãtii tutelare, va pronunta decãderea pãrintelui din drepturile pãrintesti.
Citarea pãrintilor si a autoritãtii tutelare este obligatorie.
 
Art. 110. - Decãderea din drepturile pãrintesti nu scuteste pe pãrinte de îndatorirea de a da întretinere copilului.

Art. 111. - Autoritatea tutelarã va îngãdui pãrintelui decãzut din drepturile pãrintesti sã pãstreze legãturi personale cu copilul, afarã numai dacã, prin asemenea legãturi, cresterea, educarea sau pregãtirea profesionalã a copilului ar fi în primejdie.

Art. 112. - Instanta judecãtoreascã va reda pãrintelui decãzut din drepturile pãrintesti exercitiul acestor drepturi, dacã au încetat împrejurãrile care au dus la decãdere, astfel încât, prin redarea acestor drepturi, cresterea, educarea, învãtãtura, pregãtirea profesionalã si interesele patrimoniale ale copilului nu mai sunt primejduite.