Tipuri de personalităţi şi influenţe ale acestora asupra procesului muncii
  În literatură există mai multe clasificări ale tipurilor de personalitate. Dacă luăm în consideraţie tipul de temperament deosebim:
  1. Tipul de personalitate colerică: se caracterizează prin manifestări inegale, atitudini extremiste, trecând cu uşurinţă de la entuziasm la pesimism, de la activism debordant la abandon. Având o rezistenţă inconstantă în activităţile de muncă datorită consumului energetic neeconomic, colericul acţionează cu toată energia de care dispune la un moment dat fără să-şi dozeze eforturile în funcţie de mărimea dificultăţilor sau a obstacolelor.
Din această cauză curba randamentului la coleric are numeroase neregularităţi prin intersectarea cu curba oboselii. Neliniştiţi, agitaţi, plini de elan, acţionează sub impulsul momentului fiind oamenii marilor iniţiative şi având o mare capacitate de mobilizare proprie şi a altor persoane. Datorită însă a oboselii sau a plictiselii survenite prin scăderea caracterului de noutate, al acţiunilor întreprinse, colericul abandonezaă activitatea înainte de a o finaliza.
Din acest motiv este necesar să fie însoţit de persoane echilibrate care să preia şi să ducă la bun sfârşit lucrul început.
Surprinzător prin tot ceea ce face, colericul dovedeşte în ciuda caracteristicilor sale temperamentale multă răbdare chiar şi atunci când activitatea îi captează interesul mai mult timp (cazul cercetării ştiinţifice). Inconstant şi impulsiv, împărţind oamenii în buni şi răi, prieteni şi duşmani, om al extremelor şi nu al nuanţelor, colericul este un factor de stres pentru cei din jur, creând stări tensionale în colectivul de muncă.

  2. Tipul de personalitate sangvinică are o mare rezistenţă în activitatea de muncă în sensul nu al unei robusteţi fizice deosebite, ci al rezistenţei faţă de fenomenul de oboseală. Reacţiile persoanelor aparţinând acestui temperament sunt rapide şi adecvate stimulilor, semnalelor venite din mediu sau de la echipamentul tehnic, având o bună adaptabilitate şi stăpânire de sine.
 Sangvinicul acţionează prompt pentru găsirea de soluţii, pentru depăşirea dificultăţilor şi învingerea
obstacolelor, dar măsurile luate de el în acest sens au adesea un caracter de moment, nu sunt de durată şi profunzime.
 În relaţiile interpersonale se remarcă ca o persoană agreabilă, deschisă sufleteşte, cu valenţe pentru integrarea în grup şi închegarea de prietenii. Robust psihic, suportă mai uşor decât alte temperamente dificultăţile muncii şi ale vieţii. Cu persoanele aparţinând acestui temperament se poate discuta în mod deschis, direct, ei având tăria de a privi adevărul în faţă. Mobil, agreabil, prompt, cu resurse energetice deosebite, sangvinicul reuşeşte cu eforturi mai mici şi de aceea nu este deosebit de perseverent, uneori manifestând chiar o anumită superficialiate în muncă şi în raporturile interumane.

  3. Tipul de personalitate flegmatică are şi el o mare rezistenţă în activităţi, însă întregul său comportament este dominat de inerţie. Aceasta face ca atât startul cât şi sfârşitul activităţii să aibe o latenţă foarte mare. Reacţiile lui sunt lente însă adecvate. Înclinat spre meditaţie, spirit analitic şi înzestrat cu multă răbdare, flegmaticului i se pot încredinţa lucrări de anvergură, care se pot realiza în tempoul propriu şi nu presat de termene scurte. Cântăreşte mult până să adopte o decizie, dar odată decis trece hotărât la acţiune şi este perseverent până la încăpăţânare în îndeplinirea ei. Refuză compromisurile luptându-se pentru propriile idei. Adaptabil mai greu la situaţii noi preferă lucrurile cunoscute, este reticent faţă de inovaţii, fiind cunoscut ca o persoană cu manifestări conservatoare. În cazul raporturilor interpersonale, este reţinut şi reticent, şi din acest motiv se integrează mai greu în colectivitate. Are prieteni puţini, aleşi după îndelungate reflexii, faţă de care manifestă devotament.
Sunt lenţi, calmi, meticuloşi. Nu ocolesc detaliile şi nu abandonează activitatea până nu ajung la rezultat, deşi pentru aceasta cheltuiesc mai mult timp decât sangvinicii şi colericii. Schimbă greu activitatea, sunt ataşaţi de ceea ce fac şi sunt disciplinaţi. Se adaptează greu la situaţii noi. De regulă au sentimente foarte durabile şi stabile.

  4. Tipul de personalitate melancolică este puţin rezistent din punct de vedere nervos. Persoanele aparţinând acestui tip obosesc uşor şi sunt susceptibile la stări depresive în condiţii de suprasolicitare, sau stări conflictuale.
Este un excelent muncitor pentru activităţile de rutină, desfăşurate în condiţii cunoscute şi obişnuite, care nu necesită decizii prompte şi reacţii rapide, ei putând desfăşura activităţi de mare fineţe, dar fără presiune exterioară. Înzestrat cu multă răbdare, melancolicul are înclinaţie spre analiză, precizie şi minuţiozitate. Fire anxioasă, întră în panică în faţa unor situaţii noi faţă de care reacţiile lui sunt lente, nu
întotdeauna adecvate şi uneori chiar paradoxale. Timid în relaţiile interpersonale, subapreciindu-şi posibilităţile se integrează cu dificultate în grup, ataşându-se mai degrabă de persoane şi nu de colectivitate. El trebuie încurajat chiar prin supraestimarea calităţilor sale pentru a putea face faţă muncii şi problemelor care apar.

 C.G.Jung (1997) luând drept criteriu relaţionarea la mediu clasifică tipurile de personalitate în:
  1. Tipul de personalitate extrovertită care se caracterizează prin expansivitate, sociabilitate, tendinţe spre relaţionare şi contact, comunicativitate, etc. Persoanele aparţinând acestui tip de personalitate
lucrează bine în grup şi îşi asumă cu uşurinţă responsabilităţi sociale. Preferă mişcarea, au un control redus al sentimentelor, sunt optimişti, veseli şi au un simţ practic deosebit.
  2. Tipul de personalitate introvertită: persoanele care fac parte din această categorie sunt introspectivi, liniştiţi, rezervaţi, distanţi. Au o lume interioară foarte bogată. Ei evită riscurile şi responsabilităţile sociale. Serioşi, exigenţi, îşi controlează bine sentimentele şi atitudinile.

  Personalitate şi comportament profesional  În funcţie de tipul de personalitate se pot defini mai multe tipuri de comportament profesional:
  1. Ambiţiosul: are un dezvoltat spirit de competiţie, lucrează într-un ritm alert, având un randament mare în muncă, îşi asumă responsabilităţi, poziţia în sistemul (organizaţia) din care face parte este importantă pentru el, manifestând tendinţe de ascensiune socială
  2. Conformistul: are o personalitate care aderă la normele grupului, evită să-şi exprime ideile, fiind de acord cu ceilalţi, este loial şefului, îl preocupă beneficiile companiei şi caută căi de reducere a costurilor, nu declanşează conflicte, manifestă dorinţa de a fi în asentimentul celorlalţi.
  3. Dependentul: este interesat de stabilitatea locului de muncă, având nevoie de un mediu securizant şi de un salariu fix, evită în mod sistematic situaţiile de competiţie, nu este preocupat de ascensiunea socială.
  4. Profesionistul: caută o profesie corespunzătoare aptitudinilor sale profesionale şi nivelului de cunoştinţe de care dispune, în care meritele să-i fie recunoscute şi în care să existe condiţii pentru schimb de experienţă; vrea să fie în contact cu noile descoperiri; este creativ, preferă probleme abstracte, teoretice; apreciază un şef competent cel puţin egal, dacă nu superior; dispune de o motivaţie cognitivă.
  5. Omul companiei:  vrea să lucreze într-o organizaţie cunoscută, cu clădiri şi utilităţi moderne, fără program fix, unde activitatea să aibă un status ridicat; confortul, condiţiile de lucru foarte bune sunt aspecte vizate atunci când caută un loc de muncă (birou elegant, grup recunoscut, securitate, climat geografic plăcut).
  6. Tigrul orientat spre sarcină: preferă un ritm alert, dinamic chiar situaţiile tensionate; este potrivit pentru activităţile care cer luarea deciziilor într-un timp scurt, asumarea responsabilităţilor; obţine satisfacţii reale prin munca sa.
  7. Analistul: îi place să lucreze singur; este un spirit reflexiv, analizează problemele în profunzime, căutând soluţia optimă; face totul cu pasiune, preferând problemele interesante; în echipă este omul căruia i se cere frecvent ajutorul.
  8. Tehnicianul: este priceput în ceea ce face; execută operaţiile în ordine, preferă să lucreze în probleme de natură aplicativă, să utilizeze îndemânările tehnice decât să descopere lucruri noi; doreşte o
poziţie într-un grup de lucru permanent cu sarcini bine circumscrise.
  9. Omul de echipă: îşi pune cel mai bine în valoare aptitudinile când lucrează în grup, în situaţii de rezolvare a unor probleme; elaborează planuri, are o bună viziune de ansamblu; este bine organizat, găseşte soluţii de ieşire din situaţii dificile; este autonom; caută o profesie care să-i dea libertatea de care are nevoie (program lejer, climat de lucru liber); preferă o muncă în care să nu fie nevoit să adere la politica companiei; preferă situaţiile necompetitive, unde salariul şi promovările vin automat.
  10. Business man-ul: are un spirit practic, este inteligent, dinamic, energic, preferă să lucreze într-o organizaţie eficientă din punct de vedere administrativ; preferă poziţia de lider sau de membru al unei echipe lider, este interesat de politica firmei; îşi exprimă ideile chiar dacă există divergenţe de opinie; îi place să dezvolte idei şi tehnici noi.

Psiholog Iulia Florea