Tinem foarte mult ca oamenii sa ne respecte copiii, sa le vorbeasca, in general, cu amabilitate si consideratie si sa nu le faca rau din punct de vedere fizic. Cum ati reactionat atunci cand cineva a manifestat, intr-un fel sau altul, lipsa de respect fata de copilul dumneavoastra? Poate a fost vorba despre un profesor, despre o persoana dintr-un magazin sau despre parintele altui copil. Suntem siguri ca ati fost suparat si, printre altele, i-ati intrebat ce au gandit si cum au indraznit sa faca asa ceva. Dar o clipa de reflectie onesta poate sa scoata la iveala momente in care le-am spus si le-am facut chiar noi copiilor nostri niste lucruri pentru care, daca altcineva le-ar fi facut, am fi vrut sa fie cercetat si bagat la puscarie.

Fiecare parinte trebuie sa-si cunoasca bine sentimentele, sa priveasca lucrurile din perspectiva copiilor, sa isi controleze propriile impulsuri, sa munceasca in mod sustinut pentru a deveni mai bun in meseria de parinte si sa isi foloseasca aptitudinile sociale pentru a-si transpune ideile in practica.

Traim vremuri in care rolul de parinte ne solicita foarte mult. Poate singurul lucru mai dificil decat acesta este sa fii copil. Copiii n-au fost niciodata supusi atator influente si atator surse de distragere. Traim intr-o era a activitatii frenetice. Ne facem tot timpul planuri cum sa-i indrumam pe copiii nostri, in asa fel incat sa fie mereu primii, cum sa facem tot ce avem de facut, alergand dintr-o parte in alta si intrebandu-ne daca o vom scoate la capat cu aranjamentele noastre. Puneti toate acestea la un loc si o sa vedeti care este situatia parintilor: tot atat calm si aceeasi ordine ca intr-un storcator de fructe aflat in functiune.

Suntem inundati de un suvoi de pareri referitor la cresterea copiilor. Si aproape fiecare idee noua este clonata, de obicei fara autenticitate si vreo speranta de a indeplini promisiunile facute. Stresul nu da semne ca ar scadea. Parintii nu mai stiu incotro s-o apuce. Insa nu trebuie sa pierdem din vedere faptul ca elementele fundamentale ale biologiei omenesti, ale cresterii copiilor si ale relatiilor dintre parinti si copii nu s-au schimbat.

Educatia bazata pe inteligenta emotionala trebuie sa tina cont de presiunile la care sunt supusi parintii in fiecare zi si sa le ofere un mod de rezolvare realist. Timpul parintilor este extrem de pretios; nu-si pot permite sa-si piarda vremea si energia emotionala in harababura casnica, in relatii proaste cu copiii lor sau cu alti copii scapati de sub control si lipsiti de responsabilitate, autodisciplina si de capacitatea de a separa ceea ce este cu adevarat in interesul lor de valorile promovate si impuse de colegii lor si de mass-media.
Educatia bazata pe inteligenta emotionala foloseste tehnici specifice, simple, dar importante, care pot contribui din plin la pacea si la armonia familiei.

Ideea de baza este ca parintii sa lucreze cu propriile emotii si cu emotiile copiilor in mod inteligent, constructiv, pozitiv si creativ, respectand realitatile biologice si rolul sentimentelor in natura omeneasca. Forta metodei consta in practicarea unor schimbari marunte, repetate zi dupa zi, in relatiile cu copiii nostri. Educatia bazata pe inteligenta emotionala este, deopotriva, o noua paradigma pentru cresterea copiilor si o abordare realista si practica a acestui lucru. Iar un aspect major al acesteia este de a inlatura macar o mica parte din stres si de a aduce mai multa bucurie in familiile noastre si in reletiile cu copiii nostri.

Maria Lecu - studenta psihologie, Universitatea Bucuresti