Atunci cand mergeti cu copilul pentru prima oara la psiholog este indicat sa ii explicati unde va fi adus  si sa il puneti in tema cu faptul ca se va afla intr-un cadru in care nu i se vor intampla lucruri neplacute sau dureroase. Daca va cere mai multe informatii spuneti-i ca este posibil sa i se puna cateva intrebari, sa fie invitat sa povesteasca, sa deseneze, sau sa se implice in diverse activitati de joc, potrivite varstei sale.
Este indicat ca la prima intalnire sa fie prezenti ambii parinti, iar dupa ce veti face cunostinta cu psihologul, acesta va va solicita sa prezentati motivul pentru care ati venit. Din acest moment psihologul va asculta, va discuta si va va adresa intrebari suplimentare, ulterior oferind perspectiva lui asupra problemei dumneavoastre, punandu-va la dispozitie informatii legate de modul in care puteti proceda ulterior.
Este posibil ca informatiile date de dumneavoastra la o prima intalnire sa fie indeajuns pentru o evaluare a copilului. Insa nu este valabil in toate cazurile. Sunt situatii in care sunt nevoie de mai multe intalniri pentru ca psihologul sa poata face o evaluare corecta a copilului.
Inainte de a veni la cabinet incercati sa va reactualizati informatii legate de dezvoltarea copilului dumneavoastra, de comportamentul si starile sale incepand de la nastere pana in momentul prezent, deoarece majoritatea psihologilor sugereaza astfel de informatii. De asemenea vi se pot pune intrebari legate despre sarcina ( daca a fost normala, dusa la termen, etc)
Exista posibilitatea ca psihologul sa va aduca la cunostinta faptul ca o parte din comportamentele sau starile copilului dumneavoastra nu sunt decat consecinta unor interventii educative sau modalitati relationale inadecvate. Este important sa nu va simtiti lezat sau culpabil pentru aceasta stare de fapt. Singurul motiv pentru care un psiholog va prezinta aceste lucruri este pentru a va face sa constientizati unele mecanisme si pentru a va veni in ajutor, instrumentandu-va cu metode adecvate de depasire a situatiilor problematice in relatia cu copilul dumneavoastra.

Evaluarea
Incepe inca din prima sedinta si presupune atat implicarea copilului cat si a parintilor (apartinatorilor).
Evaluarea directa a copilului presupune implicarea acestuia in diverse sarcini si activitati cu scop de testare. (Toate aceste activitati au caracter placut si ii sunt prezentate sub forna de joc). Intreg comportamentul copilului va fi observat in aceasta perioada. In masura in care copilul este obisnuit si suporta sa stea singur, el va fi evaluat in absenta parintelui.
Evaluarea indirecta a copilului se face pe baza informatiilor provenite de la apartinatori. In calitatea dumneavoastra de parinte vi se va cere sa completati o serie de chestionare. Acelasi lucru poate fi solicitat si cadrului didactic responsabil de copil (educator, invatator, diriginte), in masura in care isi exprima disponibilitatea de a veni in ajutorul acestuia.
Copilul va fi evaluat din mai multe puncte de vedere: senzorial, cognitiv, afectiv, social si din punctul de vedere al autonomiei dobandite. Cu cat evaluarea se doreste mai complexa, cu atat numarul de sedinte destinat acesteia va fi mai mare.
Evaluarea poate evidentia tulburari sau deficiente de tipuri diverse:
- tulburari afective: fobie, anxietate, depresie, etc.
- tulburari de atentie si de comportament: ADHD, opozitionism provocator, tulburare de conduita.
- tulburari de comunicare: tulburare de limbaj, tulburare fonologica, mutism, balbaiala.
- tulburari de invatare: dislexie, discalculie, disgrafie.
- tulburari alimentare 
- tulburari de eliminare: enurezis, encoprezis.
- tulburari motorii: tulburare de dezvoltare a coordonarii, tulburare de miscare stereotipa, tic.
- tulburari de dezvoltare pervaziva: tulburare dezintegrativa a copilariei, autism, asperger, etc.
- tulburari de adaptare
- deficienta cognitiva: retard mental.

Diagnosticul
Pe baza tuturor informatiilor acumulate in etapa anterioara de evaluare se va formula un raport de evaluare care va fi prezentat parintelui.
Comunicarea rezultatelor obtinute in urma evaluarii va fi insotita de o consiliere legata de mijloacele de interventie optime, indiferent de faptul ca acestea urmeaza sa se desfasoare sau nu in continuare in cadrul cabinetului unde a fost facuta evaluarea copilului.
De asemenea, in anumite situatii, veti fi pusi in tema cu necesitatea unor investigatii suplimentare (neurologie, psihiatrie, ORL, etc.).

In psihoterapia copilului interventiile se realizeaza atat asupra acestuia cat si asupra parintilor, care vor fi consiliati in privinta metodelor pe care trebuie sa le adopte in educatia copilului si in relationarea cu acesta.
Tehnicile de interventie cel mai frecvent utilizate in psihoterapia copilului sunt preluate din ludoterapie, artterapie, terapie de tip cognitiv comportamental, terapie de inspiratie ericksoniana, etc.