Oraşul s-a urnit pe străzi, în soare,
Copiii urcă smee peste case,
Doar un schilod în poarta lui rămase,
Cu ochii prinşi pe ramurile-n floare.

În drum, ţigănci în stambe, vii, ochioase,
Duc primăvara-n coşuri, zâmbitoare.
Cu patimă trăgând dintr-o ţigare,
Chivuţele, ca nişte mături roase,

Aşteaptă lângă ziduri, împreună.
Un visător cu ghiata scâlciată,
Cu paşii lui de somnambul sub lună,

Scandează versuri pentru niciodată,
În timp ce-o caterincă trist răsună,
În primăvara tristă, asfaltată.