Obiectivul psihoterapiei consta in a intelege comportamentul pacientului si a modifica acest comportament astfel incat dificultatile existentiale ale acestuia sa fie inlaturate sau macar diminuate. Psihoterapeutul trebuie sa realizeze o evaluare a personalitatii pacientului si apoi sa evidentieze principalele sale probleme.

Demersul terapeutic are ca obiectiv sa elibereze pacientul de starile care ii creeaza disconfort (anxietate, depresie) sau altfel spus acele stari care ii impiedica adaptarea optima la mediu: realatii interpersonale, viata sexuala, activitatea profesionala, etc.

Psihologii apreciaza ca succesul psihoterapiei poate fi evaluat dupa trei criterii principale:

1. trairea subiectiva a pacientului (se simte mai bine, mai fericit, mai multumit)
2. recunoasterea sociala (va face progrese in profesie, relatiile cu ceilalti, la invatatura)
3. materializarea expectatiilor psihoterapeutului in ceea ce privesc modificarile produse in comportamentul pacientului

Majoritatea specialistilor sunt de parere ca obiectivele psihoterapiei vizeaza urmatoarele aspecte:

1. scoaterea pacientului din criza existentiala in care se afla
2. reducerea sau eliminarea simptomelor
3. intarirea Eu-lui si a capacitatilor integrative ale pacientului
4. rezolvarea sau restructurarea conflictelor intrapsihice ale pacientului
5. modificarea structurii pacientului in vederea obtinerii unei functionari mai mature, cu o capacitate de adaptare eficienta la mediu
6. reducerea sau chiar inlaturarea conditiilor de mediu care produc comportamentele de tip dezadaptativ
7. modificarea opiniilor eronate ale subiectilor despre ei insisi sau despre lumea inconjuratoare

In functie de teoriile de baza ale fiecarei scoli, formele de psihoterapie pot fi impartite in:

1. Dinamice: au la baza asertiunea conform careia toate fenomenele mentale sunt rezultatul interactiunii conflictuale a unor forte intrapsihice, iar psihoterapia consta in cunoasterea continutului inconstient al psihismului.
2. Comportamentale: pornesc de la premisa ca orice comportament, normal sau anormal, este produsul aceea ce a invatat sau nu persoana. Deci, bolile psihice ar fi deprinderi invatate sau raspunsuri dobandite in mod involuntar intarite prin stimuli din mediu.
3. Experientiale: au ca punct de plecare situatia de subestimare a dimensiunilor etice ale omului si a relatiilor sale morale cu ceilalti. Omul nu poate fi cunoscut doar prin comportament ci si prin intelegerea trairilor sale interioare.