Arbust originar din Persia si Mesopotamia, introdus in Europa de cartaginezi, se cultiva in toate regiunile mediteraneene.
In trecut se utiliza foarte mult ca planta medicinala, folosindu-se scoarta de pe radacini sau de pe ramuri, in combaterea parazitilor intestinali, actionand in special asupra teniei, ascarizilor si ankylostomelor.
Bobocii florali se utilizeaza in gonoree, tricomonaza, in diaree cronica, in dizenterie (in special la copii), in bronsita etc. Sub forma de pudra fina sau infuzie, se recomanda in tratamentul parazitilor intestinali.
Fructele sunt comestibile si nu contin alcaloizi, ci zaharuri, acid citric, acid malic, vitamina C, tanin etc.
Se consuma ca atare, sunt dulci-acrisoare, racoritoare si se utilizeaza in special la prepararea serbetului si a siropurilor.
In medicina traditionala indiana se utilizeaza semintele pisate si amestecate cu lapte pentru dizolvarea calculilor si a nisipului, din rinichi, in special la femeile gravide care sufera de aceasta afectiune.