Copiii au probleme cu somnul deoarece mamele lor sunt foarte nervoase si se manifesta ca atare, tipa sau au un comportament violent, a aratat un studiu realizat de un medic pediatru al Spitalului Royal din Melbourne, citat de www.theage.com.au. Studiul a fost realizat pe 4.600 de familii si a analizat modul in care atmosfera din familie influenteaza somnul copiilor pana la trei ani.
Medicul Harriet Hiscock a descoperit ca cei mici au un somn foarte agitat daca, in primii trei ani de viata, stilul mamei este unul ostil si nu unul cald si protector. Concluziile studiului pot fi asemanate cu dezbaterea "Ce a fost mai intai...oul, sau gaina?".
Nu este foarte clar daca problemele de somn ale celor mici sunt cauzate de comportamentul mamei sau daca mamele sunt cele epuizate de odraslele galagioase. "Nu poti sti cu siguranta cine este cel care are o influenta negativa asupra celuilalt: mama asupra copilului sau copilul asupra mamei", a spus Hiscock.
Medicul a aratat ca cel mai bun indicator pentru problemele de somn ale copiilor este sanatatea lor. Astfel, copiii care sufera de astm sau autism au de trei ori mai multe probleme cu somnul decat cei sanatosi.
75% din copiii australieni nu au avut probleme cu somnul pana la varsta de trei ani. Unul din 20 de copii cu un somn agitat, nu isi rezolva aceasta problema in mai putin de un an. 10% din cei care nu au intampinat probleme pana la un an sunt agitati de la varsta de trei ani.
Medicul este de parere ca in primul an de viata influenta comportamentului mamei nu este foarte mare, dar in al treilea an, lucrurile se schimba. Pe de alta parte, comportamentul tatalui nu este unul semnificativ, cel putin nu in primii trei ani de viata, a mai spus Hiscock.
Sfatul pediatrului este ca parintii care au probleme, de orice gen, sa consulte un medic pentru ca toate aceste tensiuni sa nu influenteze in niciun fel orele de odihna ale copilului, in primii ani de viata.
La copiii de 4 - 5 ani ne intalnim cu frica de intuneric, de umbre, de hoti sau, pur si simplu, de a ramane singuri. Alti copii tanjesc dupa caldura si siguranta pe care le simt langa mama sau langa tata. Incercati sa oferiti copiilor vostri empatie, sa le intelegeti sentimentele, sa observati in ce momente apare o problema si dupa ce va veti inarma cu mult optimism veti putea lua masurile necesare. Mai intai trebuie sa vorbiti cu copiii dumneavoastra despre motivele care ii determina sa evite orele de dormit. Intrebati-i daca le e frica de ceva sau daca sunt speriati. Intrebati-i pe copii ce i-ar putea face sa se simta mai bine cand stau in pat. In cazul copiilor mici este recomandat sa verificati camera in care dorm, sa lasati o lumina aprinsa sau sa le atasati pe tavan figurine fluorescente. Aceste figurine le capteaza atentia si astfel nu se vor mai gandi la motivul care ii determina sa nu doarma.
Medicii si psihologii estimeaza ca aproximativ 30% dintre copii au tulburari de somn in copilarie. Aceste tulburari afecteaza mecanismele de adaptare sociala, reactiile emotionale si performantele scolare. Pentru fiecare tip de tulburare tratamentul/terapia este diferita.

Cosmarurile.

Cosmarurile pot fi asociate cu agitatia psihomotorie, intotdeauna avand o componenta emotionala puternica dar pot aparea subit, fara nicio alta asociere.
Apar in mod deosebit in jurul varstei de 4-8 ani, in timpul perioadei de somn fara vise (nonREM), cand copilul nu isi aminteste ce a visat imediat dupa trezire.
Regula de aur: in timpul unui cosmar copilul nu trebuie trezit!

Mersul in somn

Mersul in somn apre frecvent la copii intre 8 si 12 ani. De obicei copilul sta in pat cu ochii deschisi si au impresia ca se plimba prin casa sau chiar o fac. Discursul lor in somn este sub forma unui mormait si nu se intelege exact ce vor sa spuna. De aceea se iau masuri de siguranta cum ar fi margini inalte la pat. Trezirea copilului la aceeasi ora poate regla aceste intamplari din timpul somnului sau.

Enurezisul nocturn
Acest tip de Enurezis este o problema comuna in somn a multor copii intre 6 si 12 ani. Apar numai in timpul somnului NREM. Enurezisul primar este urinatul involuntar nocturn ce apare la un copil mai mare de 5-6 ani, care nu a fost niciodata capabil sa ramana o perioada mai lunga de timp fara aceste probleme. Spre deosebire de acesta, enurezisul nocturn secundar apare la copiii care au fost anterior in stare sa se abtina sa mai scape urina in timpul somnului, pentru o perioada de cel putin 6 luni.

Anxietatea in timpul somnului

Poate apare la copii mai mari din cauza evenimentelor stresante din timpul zilei. Aceasta tip de problema in somn este cea mai frecventa la copii iar cele mai bune strategii pentru rezolvare sunt terapiile cognitiv-comportamentale.

Probleme de respiratie in somn

Desi aceasta problema este frecventa la adulti, 1-3 % copii intampina dificultati de respiratie din cauza aerului. Simptomele sunt: aparitia sforaitului, respiratie pe gura sau somnolenta excesiva in timpul zilei.
La copii aceasta problema din timpul somnului nu este foarte grava.

Narcolepsia
Narcolepsia  reprezintă o forma destul de gravă de tulburare a somnului, o boală neurologică care se manifestă sub forma unor atacuri de somn, survenite brusc, care pot apărea oriunde, iar funcţia stării de veghe este întreruptă temporar. Narcolepsia este o manifestare morbidă care survine în crize repetate, de durată variabilă, caracterizate printr-o nevoie imperioasă şi necontrolabilă de somn, căreia nu i se poate opune, însoţită de zvâcniri scurte de moliciune a muşchilor.

Tratamentul narcolepsiei

Din nefericire, nu există remedii concrete pentru narcolepsie, însă simptomele pot fi controlate prin terapii repetate. Cel mai bun tratament pentru narcolepsie este medicaţia combinată cu un ghid. Scopul tratamentului este ca pacientul să rămână cât mai mult timp treaz pe timpul zilei, pentru a-şi putea constitui un program regulat de somn, însoţită de o medicaţie adecvată. Cei afectaţi de narcolepsie trebuie să evite situaţiile stresante, emoţiile puternice, alcoolul, să utilizeze pe cât posibil folosirea automobilului. De asemenea, se vor pot folosi stimulente ale sistemulul nervos central dar cu anume precauţie pentru a evita dependenţa: methylphenidate (psihostimulant), dextroamfetamina, metamfetamina, modafinilul.
Narcolepsia trebuie diferentiaţă de: variaţiile normale ale somnului, după-amiaza aparând o creştere fiziologică a somnolenţei, lipsa somnului poate induce somnolenţă în timpul zilei şi chiar halucinaţii, tulburarea de somn apărută ca urmare a folosirii  sau abstinenţa de la anumite substanţe sau medicamente.

Parintii trebuie sa cada de acord atunci cand stabilesc ora de culcare, mai ales pentru ca este greu sa te intelegi dimineata cu un copil ce nu s-a odihnit. Daca parintii vor sa petreaca mai mult timp cu copiii, este mai corect sa amane ora de culcare decat sa incurajeze expeditiile nocturne. Cand cei doi parinti cad de acord ca obiectivul lor este sa-l determine pe copil sa ramana in patul lui, au la dispozitie mai multe strategii.
1. Luati masuri ca  "noapte buna" sa insemne "la revedere" pana dimineata.
Spuneti-le copiilor, dupa incheierea ritualului de culcare, ca veti veni sa-i vedeti dimineata si ca va trebui sa ramana in patuturile lor si sa nu se duca in alta parte. Spuneti-le ca aceea este ultima sansa pentru pupicuri, imbratisari sau pentru cautarea eventualilor intrusi ascunsi prin camera. Daca se prefigureaza o iesire la baie, hotarati daca poate sa mearga singur sau daca este cazul sa va cheme. In cazul in care copilul profita de iesirea la baie pentru o mica plimbare, aduceti-l inapoi in pat, fara multa conversatie.
2. Inventati un sistem de urmarire a obiceiurilor nocturne.
Asezati pe frigider o cutie in care copiii sa puna un betigas pentru fiecare noapte fara excursii. In momentul in care se aduna un anumit numar de betigase pe saptamana ( puteti incepe de la 4 si avansati pana la 7 ). Copilul poate primi ceva bun (un sfert de ora in plus de joaca inainte de culcare, un puzzle, ori o carte). Dar majoritatea copiilor sunt incantati de ideea de a tine evidenta si se vor stradui sa "munceasca " mai mult pentru mai multe betigase. Treptat, veti constata ca puteti renunta la evidenta, dar nu va grabiti, asteptati cel putin cateva luni.
3. Cand copiii opun rezistenta, fiti intelegatori, dar fermi.
Unii copii, cand afla ca nu vor mai putea face noaptea acele mici "excursii" in dormitorul parintilor, nu se mai dau jos din pat, in schimb incep sa planga. Sfatul nostru este ca parintii sa fie fermi. Incercati sa asteptati 15 - 20 de minute inainte sa mergeti la ei in camera. In acest interval de timp majoritatea copiilor se opresc din plans si adorm. A doua zi dimineata, spuneti-le ca sunteti aproape de ei, camera lor este langa a dumneavoastra si sunt in perfecta siguranta. Daca va veti auzi copilul plangand sfasietor, va veti simti obligat sa intrati in camera lui, dar in nici-un caz sa nu il scoateti din ea. Stergeti-i lacrimile si nasucul si spuneti: "Esti destul de mare sa dormi in patul tau. Mama si tata sunt aici si venim sa te vedem dimineata. Stii ceva? Imediat cum adormi, vin la tine sa verific daca este totul in regula." Dupa ce i-ati transmis aceste lucruri ii spuneti noapte buna si plecati.
Nu uitati ca o noapte nedormita strica o dimineata sau o zi intreaga. Fiti perseverenti si va veti indeplini obiectivul propus.

Se zbate, este agitat. 13%
Face pauze mari in timp ce respira. 2%
Urineaza in pat. 8%
Sforaie mereu sau respira pe gura. 10%
Are foarte des cosmaruri. 6%
Nu doarme singur. 17%
Plange in somn sau se trezeste tipand. 10%
Scrasneste din dinti. 18%
Pana acum copilul meu nu a avut probleme in timpul somnului. 16%