De Lidia Batail

Tare mult imi place
Sotronul sa-l sar,
Gandul nu-mi da pace
Scriu cu creta iar.

Unu e casuta
Ia priviti si voi,
Creta-mping fuguta
Catre cifra doi.

Trei pe loc asteapta
Sa-l sar si pe el,
Dar nu pot eu dreapta
Sta in nici un fel.

Si pornesc spre patru
Si sa cad nu vreau,
Roata ca la teatru
Toti copiii-mi dau.

Cinci e cifra care
O sar parca zbor
Si la sase-mi pare
Stau intr-un picior.

Am noroc la sapte
Sa-l trec usurel,
Inca nu e noapte
Vine opt chiar el.

De la opt intoarsa
Sar eu inapoi
Sapte nu ma lasa
Sa ajung la voi.

Tot asa zglobie
Sunt la sase, stiu,
Si cu bucurie
Cinci cu creta scriu.

Patru mai urmeaza
Si m-asteapta-acum,
Trei ma-mbarbateaza
Sa nu-l las in drum.

Si la doi cu bine
Uite c-am ajuns,
Creta alba-n fine
Eu pe unu-am pus.

Si sunt campioana
Chiar intr-un picior,
Nu e nici o toana
De sotron mi-e dor!