TEST, TESTARE ŞI EVALUARE PSIHOLOGICĂ

TEST, TESTARE ŞI EVALUARE PSIHOLOGICĂ

În zilele noastre, oricine poate să ne dea unele relaţii mai mult sau mai puţin complete despre ceea ce este un “test psihologic” şi o “testare psihologică”. Testele, psihologice sau de cunoştinţe, sunt utilizate peste tot în lume în scop de consiliere, selecţie şi repartiţie (clasificare) profesională sau şcolară. Frecvent, ocuparea unui loc de muncă presupune, pe lângă susţinerea unui examen de cunoştinţe, şi efectuarea unui examen psihologic. Uneori, anumite posturi de muncă, cum este de pildă cel de impiegat de mişcare sau mecanic de locomotivă, din domeniul feroviar, cel de operator la o centrală electrică nucleară, operator radar la un aeroport etc., unde riscul de accidentare şi responsabilităţile sunt mari, necesită examene psihologice periodice. Testul este un instrument al metodei experimentale, folosit cu precădere în investigaţiile cu caracter aplicativ ale psihologiei (testul psihologic), pedagogiei (testul pedagogic, testul şcolar sau docimologic), sociologiei (testul sociometric) şi biologiei (testul fiziologic). Testele, în general, sunt folosite în scopul luării unor decizii. Ele au un impact puternic asupra unei palete largi de decizii din diferite domenii ale activităţii umane. În locuri de muncă, cum sunt de exemplu cele din serviciile militare sau poliţieneşti, testele psihologice sunt cele mai potrivite tehnici pentru a face selecţii şi pentru a lua diferite decizii de clasificare sau de repartiţie a personalului la diferite departamente ori grupuri de lucru. Un aspect important al examenelor psihologice, adesea neglijat chiar de specialişti, este acela că ele pot afecta cariere profesionale, în bine sau rău, Că ele reprezintă o confruntare care poate lăsa urme adânci în viaţa unui om (ex. admiterea la şcoala de şoferi, un concurs pentru ocuparea unui post de muncă, examenul psihologic cu un obiectiv clinic etc.). Experienţa ne-a relevat faptul că şi după 20 de ani, persoanele testate psihologic îşi amintesc rezultatele obţinute şi discuţia cu psihologul (Campbell, 1974).

Diletantismul şi amatorismul în domeniul utilizării testelor şi al proiectării examinărilor psihologice sunt periculoase. Se consideră greşit că cine posedă accidental un test cumpărat sau unul copiat dintr-o revistă poate să-l şi utilizeze pentru a lua decizii pe baza lui. Adesea etichete ca “test de memorie”, “test de inteligenţă” sau “test de atenţie” sunt înşelătoare. Iată de ce obiectul fundamental al acestei lucrări este să ofere un cadru ştiinţific unui domeniu care, de-a lungul timpului, a cunoscut ascensiuni şi declinuri, a creat entuziasm şi decepţii, dar care a supravieţuit, renăscând în formule noi. Psihodiagnoza, indiferent în ce domeniu este ea aplicată, este unul din principalele mijloace de intervenţie ale psihologului, testul psihologic fiind inclus între alte tehnici prin care aceasta se poate realiza.

Obiectivele principale ale lucrării de faţă sunt:
• să puncteze un cadru teoretic ştiinţific cu privire la utilizarea testelor şi a examenului psihologic în domeniul industrial şi militar;
• să ofere cunoştinţele de bază necesare construirii de teste, aplicării, evaluării şi interpretării lor într-un cadru de acţiune strict ştiinţific;
• să prezinte un pachet de teste psihologice pe care psihologii să le poată utiliza în contextul în care subiecţii sunt adolescenţi sau adulţi.

Ne-am orientat pe problematicile psihodiagnosticului modern, făcând abstracţie de elementele redundante şi neştiinţifice pe care practica psihologică le-a eliminat de mult din sfera sa (astrologia, grafologia, chiromanţia, frenologia etc.). De asemenea, am restrâns aria de competenţă numai la psihodiagnoza din mediul organizaţional, neocupându-ne de psihodiagnoza şcolară şi clinică.  

Utilizări ale testelor psihologice în organizaţii
Funcţia de bază a testelor psihologice este să măsoare diferenţele dintre indivizi sau între diferite reacţii comportamentale ale aceluiaşi individ în diferite situaţii cu care acesta se confruntă. Citind exemplul de mai jos, ne putem da uşor seama cât de importantă este psihodiagnoza pentru evitarea unor incidente sau accidente din mediul organizaţional.
 
Exemplu
. Un candidat pentru angajare la un combinat chimic, în urma examenului psihologic a primit avizul: “Apt pentru locuri de muncă lipsite de risc. Tendinţă spre aventurism”. Persoana în cauză a fost totuşi angajată fără a se ţine seama de decizia psihologului şi plasată la un post de muncă de mare responsabilitate. După câteva luni, s-a produs un accident colectiv, mai mulţi operatori chimişti fiind intoxicaţi prin eşaparea unui gaz toxic printr-o vană lăsată deschisă. Ancheta efectuată a permis radiografierea accidentului respectiv. Autorul accidentului a fost chiar persoana căreia psihologul i-a restricţionat la angajare zona de activitate. Acesta, plasat într-un post important, într-o zi, dorind să arate cât de “grozav” este, şi-a depăşit atribuţiile dând o lecţie unor operatori asupra modului în care se deschide şi se închide o vană (robinet) de la o conductă pe care se scurgea un gaz toxic. În momentul în care a auzit şuieratul gazului care ieşea prin orificiul deschis, reacţia sa a fost nu aceea de a închide vana, ci, pur şi simplu a luat-o la fugă peste câmp. Operatorii, neînţelegând situaţia, au rămas pe loc şi s-au intoxicat cu gazul respectiv, unii intrând în comă pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp. Exemplul este edificator cu privire la importanţa pe care o are respectarea deciziei psihologice în angajarea de personal. Cine sunt vinovaţii: directorul general care dispunea angajarea persoanelor cu funcţii manageriale şi directorul departamentului de resurse umane care nu a ţinut seamă de recomandarea psihologului.

Indiferent însă de cine sunt sau nu vinovaţi de acest accident, oricine poate să-şi dea seama şi de implicaţiile etice pe care acesta le are prin nerespectarea unei decizii de factură psihologică. În acelaşi timp, putem realiza şi responsabilitatea de ordin ştiinţific pe care un examen psihologic, implicit utilizarea testelor psihologice, îl impune.

Abuzul de testare psihologică este un fenomen extrem de dăunător
şi care se manifestă adesea la nivel de organizaţii. Testul psihologic nu poate fi utilizat oricând şi oricum. Sunt locuri de muncă unde examenul psihologic ar avea un caracter desuet. Nu are nici un sens să selecţionăm cu teste psihologice un om de serviciu, lustragiu sau vânzător de bilete de loterie. Este însă foarte important să examinăm psihologic un manager, personalul bancar, un conducător auto, un electrician, un operator chimist etc. În selecţia profesională, testele psihologice sunt utilizate ca un complement al interviului de selecţie. Interpretarea performanţelor la teste se face în funcţie de o serie de date demografice ale subiectului testat. Indiferent că este vorba de mediul organizaţional industrial sau militar, testele psihologice constituie o parte importantă a programului general de personal al unei organizaţii.

Am amintit de utilizarea testelor în mediul militar. Selecţia şi clasificarea militarilor pentru diferite arme este un lucru foarte important în contextul armatelor moderne, în care tehnica de luptă a devenit aşa de sofisticată încât putem spune că s-a revenit la ceea ce s-a numit la timpul său profesia de “mercenar” (trebuie, desigur făcută o distincţie: principiile organizării forţelor armate de la noi din ţară fac referire la formula de “militar angajat”, ceea ce exclude din capul locului conceptul de “mercenar”, potrivit, fireşte, în alte contexte). O armată modernă - şi ne referim aici la armatele performante care au trecut prin conflicte armate concrete - este structurată pe principii psihologice. Acţiunile de luptă sunt şi ele coordonate psihologic. Militarii, de orice orientare ar fi ei, sunt verificaţi şi consiliaţi psihologic. În acest ansamblu de măsuri, testul psihologic este utilizat sub diferite forme şi după principii bine precizate.

Exemplu
. În timpul războiului din Vietnam au activat militari de elită înregimentaţi în Forţele Speciale. Ei aveau misiunea să rezolve situaţii deosebite, încărcate de o doză mare de risc, foarte periculoase. Selecţia acestor militari a fost foarte severă: era selecţionată o persoană din 100 de candidaţi. Bateria de teste psihologice utilizată era complexă, unul dintre acestea fiind deosebit. Candidatului i se dădea o foaie de răspuns cu numere de la 1 la 100, cu spaţii goale lângă ele, şi un creion. Testul era înregistrat pe o casetă audio. Examenul începea la pornirea casetei. Astfel, vocea înregistrată pe casetă spunea: “Întrebarea numărul unu. Stâlpul unui drapel este înalt de 12 metri înălţime, umbra sa pe pământ fiind tot de 12 metri. Care este distanţa de la capătul superior al stâlpului şi până la partea superioară a umbrei de pe pământ?” Urmau opt secunde de linişte. În continuare, vocea de pe bandă spunea: “Întrebarea numărul doi. Care este numărul cu care se continuă seria: 4-7-13-25-?”  Urmau iarăşi opt secunde de linişte. Şi aşa mai departe, procedura se repeta pentru toate cele 100 de întrebări/itemi din care era constituit testul.

La o analiză succintă se putea observa că testul reproducea itemii clasici ai unui test psihologic de inteligenţă. Ceea ce era însă nou, era maniera de prezentare. Întrebările erau citite numai o dată, candidatul avea la dispoziţie opt secunde pentru a-şi elabora răspunsul şi nu avea posibilitatea să revină asupra întrebărilor pentru a le regândi pe cele mai dificile. Cu alte cuvinte, candidatului i se dădea numai o singură şansă pentru a da un răspuns corect.

Cum a fost construit acest test şi ce măsoară el? Când sunt în misiune, militarii din Forţele Speciale trebuie să gândească repede, corect şi sub stare de presiune. Constructorul testului descris a avut în vedere tocmai aceste aspecte, pentru a măsura caracteristicile amintite. Acest test a fost proiectat să identifice pe cei care vor acţiona eficient în condiţii de stres. (Muchinsky, 1990)     

Psihologia militară a debutat odată cu primul război mondial, progrese remarcabile fiind făcute cu ocazia celui de al doilea război mondial. O preocupare majoră a serviciilor de psihologie din armată este construirea de teste psihologice proprii,compatibile cu diferitele arme cărora li se adresează. De numele lui Morris S. Viteles (1898-1996) se leagă multe din realizările psihologiei militare în privinţa selecţiei şi clasificării personalului.

Interpretare vise

Ne petrecem o treime din viata in stare de somn iar o mare parte din aceasta stare este dedicata viselor.  Visele au preocupat intotdeauna omenirea. Sunt vise care ne tulbura, vise pe care cu greu le uitam sau vise intense din care nu am mai vrea sa ne trezim. Inevitabil ne gandim aproape de fiecare data ce simbolizeaza aceste vise. 

Va invitam sa calatoriti in lumea viselor oferindu-va interpretarea psihologica a viselor.

 

Sondaj

Victimizarea este o reactie ca oricare alta, un tip de raspuns, o modalitate de a face fata provocarilor. Cum o recunosti?
Are tendinta de a dramatiza cele mai mici neplaceri
38%
Vorbeste despre nedreptatea care i s-a facut si continua sa i se faca
35%
Are sentimentul ca este exploatata de toti ceilalti
18%
Minimizeaza eforturile celorlalti de a o sprijini
10%
Total voturi: 4396