În accepţiunea sa mai largă termenul de personalitate defineşte fiinţa umană considerată în existenţa ei socială şi înzestrarea ei culturală. Personalitatea integrează în sine ca sistem organismul individului, structurile psihice umane şi, totodată, relaţiile sociale în care omul este prins, ca şi mijloacele culturale de care dispune.
  Personalitatea este, la nivelul omului integral, un sistem biopsiho- socio-cultural, care se constituie fundamental, în condiţiile existenţei şi activităţii din primele etape ale dezvoltării în societate.

 Aptitudinile sunt însuşiri fizice şi psihice cu un anumit grad de dezvoltare care se bazează pe predispoziţii ereditare dar se formează şi se dezvoltă în cursul unei activităţi, în funcţie de mediu şi
educaţie. Aptitudinile condiţionează performanţa şi succesul în muncă.
  Aptitudinile reprezintă particularităţi individuale ale oamenilor şi constituie o condiţie a realizării anumitor activităţi la un nivel superior. Aptitudinile sunt generale şi speciale.
  Aptitudinile generale sunt însuşiri ale personalităţii necesare în cele mai variate forme de activitate, inclusiv cea de muncă cum ar fi: memoria, atenţia, spiritul de observaţie, inteligenţa.
  Aptitudinile speciale sunt însuşiri psihice care condiţionează succesul în domenii de activitate specializate: muzică, pictură, tehnică, matematică, etc., ca de exemplu: aptitudini tehnice, aptitudini psiho-motorii, aptitudini senzoriale (muzică, pictură), aptitudini de conducere şi organizare etc.
  Orice profesiune poate fi practicată cu succes atunci când cel care o exercită corespunde cerinţelor acesteia prin calităţile sale fizice şi psihice. În această viziune aptitudinile apar ca o concordanţă a calităţilor individuale cu cerinţele profesiunii.
  Principalii indici ai aptitudinilor sunt calitatea muncii şi tempoul înalt al acesteia
- capacitatea omului de a-şi desfăşura activitatea în mod constant în timpul destinat ei
- existenţa a cât mai multe elemente creatoare în muncă

 Atitudinile sunt stări de pregătire mentală şi morală, facilitate prin experienţă şi care exercită o influenţă dinamică şi directoare asupra comportamentului persoanei în diferite situaţii, constituindu-se într-un mecanism de reglaj prin componentele cognitive şi afective.
  Factorii care determină o atitudine pozitivă faţă de muncă sunt:
- sexul
- vârsta
- nivelul cultural şi ocupaţional
- caracteristicile locului de muncă şi instituţiei
- poziţia ocupată de muncă în sistemul de valori ale persoanei.

 Caracterul reuneşte însuşiri sau particularităţi privind relaţiile pe care le întreţine subiectul cu lumea şi valorile după care el se conduce. Este în principal un ansamblu de atitudini-valori.
În timp ce aptitudinea, ca sistem operaţional eficient, se investeşte în activitate şi se apreciază după rezultatele obţinute, trăsăturile de caracter constau în modul de raportare la diversele laturi ale realităţii, inclusiv activitatea proprie.
 După calitatea executării unei activităţi (intelectuale, artistice, tehnice, practice) apreciem o persoană ca fiind sau nu capabilă, determinăm nivelul aptitudinilor sale. După modul cum se raportează la ctivitate (atitudine motivată sau nu, hărnicie sau delăsare, conştiinciozitate sau neglijenţă), apreciem una sau alta dintre trăsăturile de caracter.
 Astfel atitudinile caracteriale şi aptitudinile implicate în rolurile profesionale nu sunt disociate unele de altele, ci atitudinile fie propulsează şi valorizează aptitudinile corespunzătoare, fie le frânează şi le devalorizează.

 Temperamentul este latura dinamico-energetică a personalităţii cu bază fiziologică. Hipocrate defineşte 4 tipuri de temperamente:
  - Sangvin: se caracterizează prin rapiditate, vioiciune, instabilitate a intereselor şi înclinaţiilor, adaptare maximă, rezistenţă, restructurare facilă a dificultăţilor, menţinere a echilibrului psihic,
stăpânire de sine etc.
  - Coleric: se caracterizează prin nestăpânire, impulsivitate, agitaţie, nerăbdare, explozivitate emoţională, trec cu uşurinţă de la entuziasm la pesimism, înclinaţie spre stări de angoasă şi alarmă;
  - Flegmatic: se caracterizează prin calm, lentoare, reactivitate slabă, meticulozitate, răbdare, sentimente durabile şi profunde;
  - Melancolicul: se caracterizează prin rezistenţă neorupsihică mică, obosesc uşor, sunt susceptibili la stări depresive; în condiţii de suprasolicitare sau conflict manifestă o mare sensibilitate, tinzând spre
interiorizare şi reverie.

 Creativitatea presupune un nivel superior al gândirii manifestat prin căutarea şi găsirea de soluţii eficiente, prin stabilirea unor relaţii între obiecte şi fenomene. Performanţele creative se corelează cu o serie de trăsături de personalitate şi însuşiri psihice dintre care mai importante sunt: curiozitatea, nonconformismul, flexibilitatea gândirii, capacitatea combinatorie şi de transfer a informaţiilor, capacitatea de a empatiza cu persoane cu idei divergente, stil cognitiv analitico-sintetic şi convergent-divergent etc.

 Motivaţia poate fi un factor care contribuie la succesul profesional. Dintre factorii motivaţionali amintim: salariul, condiţiile de muncă, facilităţile, climatul psihosocial, cadrul organizatoric etc.

Psiholog Iulia Florea