Aceste tulburari fac imposibila (vaginism) sau dureroasa (dispareunie) penetrarea penisului in vagin.

 Actul sexual dureros (dispareunia)

Durerea in timpul actului sexual poate fi profunda sau superficiala. Durerea profunda este adesea asociata cu lipsa lubrifierii, cu bolile inflamatorii pelviene, cu endometrioza sau cu alte cauze. Lipsa excitatiei poate cauza durere si disconfort din cauza ca uterul nu reuseste sa se ridice iar peretii vaginali sa se umfle si sa se deschida pentru a se acomoda cu penetrarea penisului. Durerea superficiala este adesea asociata cu vulvo-vaginita micotica (o infectie vaginala comuna), herpesul genital, vestibulita vulvara (o stare acuta inflamatorie) sau spasme musculare, ca si in cazul vaginismului. Sensibilitatea la prezervative si alte creme sau dispozitive contraceptive pot fi de asemenea asociate cu aceste stari. Nivelul de durere poate varia de la disconfort usor la sever, impiedicand actul sexual cu penetrare. Durerea poate fi resimtita si ca o senzatie de arsura, ca o durere ascutita, surda sau intensa in cursul sau imediat dupa actul sexual.
Durerea sau sangerarea in timpul sau dupa actul sexual ar trebui intotdeauna discutata cu un doctor si tratamentul va varia de la schimbarea pozitiei in timpul actului sexual, la utilizarea de lubrifianti, terapie medicamentoasa sau investigatii suplimentare in functie de cauza problemei. Din nefericire, atunci cand sexul este sinonim cu durerea, se instaleaza adesea un cerc vicios si femeia poate ajunge pana la a refuza sexul in totalitate.
Odata ce durerea a fost tratata, asocierea mentala dintre sex si durere va trebui de asemeni rezolvata. Discutarea problemei in cadrul unei terapii de cuplul, consiliere psihosexuala  etc se dovedesc a fi mai mult decat utile in astfel de perturbari de dinamica sexuala.
In functie de afectiunea in cauza, localizarea durerii, momentul de aparitie si intensitatea sunt variabile. Unele femei ajung totusi sa simta placere in timpul raportului sexual, in ciuda durerii.

Durerile la introitul vaginal - Ele sunt legate de cicatricele dupa epiziotomie, de prezenta unor lambouri de himen sau de o inflamatie a vulvei.

Durerile din interiorul vaginului - Acestea pot sugera o infectie cu o ciuperca microscopica (micoza), o inflamatie si o atrofie a peretilor vaginali (care apare dupa menopauza sau dupa cobaltoterapie) sau o lasare a organelor situate in micul bazin (prolaps).

Durerile din fundul vaginului - Acestea pot fi legate de o pozitie anormala a uterului (retroversie), de un fibrom voluminos, de chisturi de ovar sau de sechelele unei interventii chirurgicale pe organele genitale interne, de artroza de sold sau a coloanei vertebrale.

Durerile din micul bazin - Pot fi produse de varice si de ruperea ligamentelor uterului sau de ovulatie dificila.

Vaginismul

Vaginismul este un spasm involuntar al muschilor diafragmei pelviene, in special al celor care inconjoara intrarea in vagin. Atunci cand muschii intra in spasm, vaginul devine dificil sau imposibil de penetrat. Aceasta stare este o cauza importanta pentru neconsumarea casatoriilor. Unele femei cu vaginism sunt receptive din punct de vedere sexual si sunt capabile de excitare si de orgasm. Multi factori diferiti pot cauza vaginismul: act sexual dureros, infectii vaginale repetate, anxietatea si dificultatea de excitare sau lubrifiere sunt doar câteva dintre acestea. Experiente traumatizante din trecut ca de exemplu abuzul sexual, violul, nasteri complicate, interventii chirurgicale sau atitudini negative fata de sex pot toate contribui la spasmul muscular involuntar al peretelui vaginal.
Exista vaginism primar, tulburarea survenind de la primul contact sexual, si secundar, atunci cand apare dupa o perioada de relatii sexuale satisfacatoare.

Tratamente
In prezent exista diferite tratamente pentru femeile care sufera de tulburari sexuale. Acestea sunt eficiente, cu conditia obtinerii unei cooperari active din partea pacientei si a partenerului sau.

Tulburarile de orgasm si problemele de penetrare se pot trata. Cu toate acestea, femeile care doresc sa-si trateze aceste tulburari trebuie sa fie bine motivate, cooperante si sa fie in conditii fizice favorabile. Tratamentul medicamentos de preferat, nu se propune decat femeilor care nu utilizeaza medicamente psihotrope si nu fumeaza; pot beneficia de tratament femeile aflate la varsta fertila care folosesc o metoda contraceptiva eficienta (tratamentul nu se poate face in timpul unei sarcini) si cele aflate la menopauza care urmeaza, daca este necesar, un tratament hormonal.
Demersul psihoterapeutic are ca scop instaurarea sau reinstaurarea unui bun climat de viata si erotic pentru clienta. El include sfaturi pentru ameliorarea climatului existent in cuplu (sa se petreaca mai mult timp in doi, sa se faca placere celuilalt, sa existe activitati comune etc.), dar si pentru (re)trezirea apetitului erotic al clientei: aceasta trebuie sa consacre mai mult timp relatiei amoroase, in care zonele erogene secundare (sani, coapse) sa fie stimulate.
Numai femeia care are un partener sexual cu care intretine o relatie stabila poate sa urmeze tratamentul destinat vindecarii tulburarilor sale sexuale. Partenerul trebuie sa-i ofere din timpul sau, sa fie rabdator si, eventual, sa renunte pentru un timp la anumite practici sexuale care ar putea fi la originea tulburarii. El va trebui sa faca un consult medical/ consiliere psihosexuala pentru depistarea si tratarea adecvata a eventualelor tulburari de erectie sau de ejaculare.

Forme de terapie indicate: psihanaliza, psihoterapie de cuplu, terapie sistemica, consiliere pe probleme sexuale, hipnoza etc.

Psihosexolog Jeni Chiriac