Milton Erickson a fost cel care a utilizat in mod sistematic, structurat povestirile metaforice in scop terapeutic. Munca sa a fost deja extensiv documentata de autori ca Rossi (1982), Rossi, Ryan si Sharp (1984) si Zeig (1980). Stephen si Carol Lankton au scris de asemenea despre metafore. Ei, ca si Erickson au subliniat importanta ascultarii clientilor, ascultarea limbajului pe care-l folosesc si incorporarea experientei lor in actul terapeutic. Pornind de la aceste lucruri, teerapeutul construieste metaforele potrivite pentru a facilita schimbarea dorita. Mills si Crowley (1986) au realizat o adaptare naturala si creativa in utilizarea metaforelor in terapia copiilor, in timp ce Kopp (1995) s-a concentrat pe utilizarea metaforelor generate de client. 
        G. W. Burns intelege prin metafora o forma de comunicare prin intermediul povestilor, povestirilor si anecdotelor in care o anumita expresie este luata dintr-o arie de experienta si utilizata sa comunice ceva despre o alta arie de experienta. Metaforele in terapie si invatare reprezinta o forma indirecta, imaginativa care implica comunicarea cu clientii despre experiente, procese sau concluzii care ii pot ajuta sa-si rezolve problemele oferindu-le noi modalitati de coping. Aceasta modalitate de comunicare terapeutica este deosebit de eficienta la nivelul copiilor. Ea reprezinta o combinatie de scopuri desemnate, comunicare simbolica si intentie de vindecare specifica sau terapeutica. Pentru a fi relevanta, o metafora trebuie sa fie personala, sa fie dezvoltata impreuna cu clientul, sa tina seama de caracterul acestuia, de problema si de resursele de care beneficiaza.
        Povestirile prezinta o serie de caracteristici importante ale comunicarii eficiente: sunt interactive, sunt educative prin atractie, depasesc rezistentele, angajeaza si stimuleaza imaginatia, dezvolta abilitati de rezolvare a problemelor, invita la luarea de decizii independente, schimba idei, asigura modele pentru un comportament viitor si usureaza, faciliteaza intelegerea.
        Psihologul M. Yapko mentionand despre metodele eficiente de comunicare in hipnoza afirma ca povestirile ca mijloc de invatare au fost modalitatea principala de educare si socializare a oamenilor in decursul istoriei. De-a lungul timpului, in toate culturile au fost utilizate ca forma eficienta de comunicare si educare transmitand de la o generatie la alta atitudini, valori si comportamente necesare supravietuirii si succesului in viata. Povestiri ca creatia biblica a lumii, miturile Greciei antice reflecta cum noi, ca specie am utilizat povestirile pentru a explica lumea si originile noastre.
        Povestirile sunt parte integranta a vietii, de-a lungul timpului de cultura umana, invatare si valori. Indiferent de limba, religie, sex sau varsta, povestirile au fost si vor ramane un element crucial in vietile noastre. Un proverb confucian spune: “Invata-ma si voi uita./ Arata-mi si-mi voi aminti./ Dar implica-ma si voi intelege.”
        Invatarea abilitatilor in cadrul terapiei urmareste acelasi proces ca invatarea in scoala. De exemplu daca terapeutul alege o abordare comportamentala cu un copil care sufera de enurezis, poate recomanda pentru copil sa nu consume lichide la un anumit interval inainte de culcare, sa mearga la toaleta inainte de culcare, sa retina urina cat mai mult posibil in timpul zilei, poate fi folosit o alarma pentru urinat, etc. Toate aceste prescriptii pot fi comunicate foarte clar si direct. Sau se poate spune copilului o poveste despre un baietel care se simtea jenat sa vorbeasca despre problema sa. El nu stia pe nimeni altcineva care sa ude patul si se simtea incomforabil sa se trezeasca intr-un pat ud si rece in fiecare dimineata. Ura sa foloseasca asternuturile impermeabile in timp ce sora lui nu folosea. Di cand in cand aceasta il tachina. El nu putea ramane peste noapte la prietenii lui pentru ca se temea ca vor afla si-l vor tachina si ei. Parintii au incercat sa-l recompenseze pentru noptile in care nu va mai uda asternutul dar nu a mers si el a inceput sa se simta vinovat, ca si cum ar fi fost vina lui. Pentru acest copil ar putea fi foarte utila povestea “Cum sa inveti trucuri noi” din “101 povestiri terapeutice” de G.W. Burns.
        Milton Erickson afirma ca fiecare copil are o nevoie profunda sa invete si sa descopere, ca fiecare stimul constituie pentru copil o posibila oprtunitate sa raspunda intr-un fel cu totul nou (1980) de unde putem concluziona ca scopul psihoterapiei adresate copiilor este facilitarea si atingerea unor astfel de oportunitati de invatare. A invata cum sa inveti reprezinta una din abilitatile esentiale in viata care echipeaza copilul cu o serie de cunostinte, strategii de coping, semnificatii, placere si sentimentul de bine in viata. 
   

Psiholog drd. clinician specialist
Psihoterapeut        
Emilia Oprisan