de George Cosbuc

Dintr-alte tari, de soare pline,
Pe unde-ati fost si voi straine,
Veniti, dragi pasari, inapoi
Veniti cu bine!
De frunze si de cintec goi,
Pling codrii cei lipsiti de voi.

In zarea cea de veci albastra
Nu v-a prins dragostea sihastra?
De ce-ati lasat? Nu v-a fost dor
De tara voastra?
N-ati plins vazind cum trece-n zbor
Spre miazanoapte nor de nor?

Voi ati cintat cu glas fierbinte
Naturii calde imnuri sfinte,
Ori doine dragi, cind v-ati adus
De noi aminte!
Strainilor voi nu le-ati spus,
Ca doine ca a noastre nu-s?

Si-acum veniti cu drag in tara!
Voi revedeti cimpia iara,
Si cuiburile voastre-n cring!
E vara, vara!
As vrea la suflet sa va string,
Sa rid de fericit, sa pling!

Cu voi vin florile-n cimpie
Si noptile cu poezie
Si vinturi line, calde ploi
Si veselie.
Voi toate le luati cu voi
Si iar le-aduceti inapoi!