Nefrolitiaza este o boală, care afectează în special adulții, cu vârsta cuprinsă între 30 și 50 de ani, dar afecțiunea poate apărea și la copii. Nefrolitiaza nu apare frecvent la copii, dar în ultimii ani a fost raportat un număr crescut de cazuri. Boala la copii se manifestă în principal prin hematurie și colici renale. Află mai multe despre cauzele pietrelor la rinichi la copii, tipurile sale, simptomele și tratamentul urolitiazei la un copil.
Urolitiaza la copii este o boală din ce în ce mai frecventă. Se pare că creșterea numărului de cazuri se datorează stilului de viață nesănătos, pe care îl conduce un număr tot mai mare de oameni. Apariția pietrelor la rinichi este influențată în principal de dietă și de obiceiurile alimentare anormale, care s-au păstrat încă din copilărie.
Ce este nefrolitiaza la copii?
Nefrolitiaza la copii este o afecțiune, care implică formarea de depozite pe diverse secțiuni ale tractului urinar. Aceste depozite sunt făcute din diverse substanțe chimice și sunt excretate în urină. Acestea sunt formate, în principal, în calicele renale și pelvisul renal, apoi se deplasează spre ureter și vezică. În timp, depozitele cresc sau sunt excretate în urina copilului.
Cauzele nefrolitiazei la copii
Principala cauză a pietrelor la rinichi la copii sunt obiceiurile alimentare anormale. Creșterea numărului de cazuri este cauzată de consumul de produse extrem de procesate, cu o cantitate mare de conservanți și sare, bogate în proteine animale. Este indicat, de asemenea, că pietrele la rinichi la copii pot apărea din cauza alimentării insuficiente de lichide, obezității, hipertensiunii, poluării mediului. De asemenea, este indicat faptul că urolitiaza poate avea o bază genetică, de aceea copiii cu urolitiaza prezintă riscul de a dezvolta această boală.
Factorii care contribuie la formarea de pietre la rinichi la copii includ:
- concentrație urinară mare de substanțe campogene (cum ar fi oxalați, calciu, fosfați, acid uric, cistină),
- retenție urinară în tractul urinar,
- infecția tractului urinar
- reducerea concentrației de inhibitori de cristalizare (de exemplu, citrate),
- schimbarea urinei unui copil pentru a favoriza cristalizarea anumitor substanțe.
Simptomele nefrolitiazei la copii
Principalul și cel mai caracteristic simptom al calculilor renali la un copil este colica renală. Provoacă dureri în regiunea lombară, care radiază spre coloana vertebrală sacrală, ureter, simfiză pubiană, uretră, suprafața interioară a coapselor și piciorul inferior. La copii, pietrele la rinichi pot provoca, de asemenea, durere în jurul ombilicului. Atacul colicilor renale la copii durează de la câteva minute până la câteva ore, în cazuri rare persistă câteva zile slăbit și intensificându-se periodic. Se întâmplă ca după un atac de colică, piatra să fie excretată în urină.
Colica renală la copii este adesea însoțită de urinări dureroase și scaune, greață, vărsături, cantități mici de urină, hematurie, infecții ale tractului urinar, disconfort intestinal, vulvitis sau prepuț, depozite de scutece din cărămidă, creștere în greutate mică. Se întâmplă că, colica renală la copii este asimptomatică mai mulți ani, iar prezența depozitelor este descoperită în timpul imagisticii unei alte boli.
Diagnosticarea nefrolitiazei la copil
Primul pas în diagnosticul pietrelor la rinichi la un copil este istoricul medical, care se concentrează pe analiza dietei, cantității și tipului de lichide, istoricul medical al copilului și familiei sale, medicamente, vitamine și suplimente. În plus, sunt efectuate teste generale, bacteriologice de urină, teste cu ultrasunete și, în cazuri extreme, radiografii ale cavității abdominale. Aceste teste permit vizualizarea depozitelor și determinarea din ce substanțe sunt făcute.
Cistouretrografia urinară, urografia, concentrația elementelor serice, determinarea pH-ului urinei sunt, de asemenea, indicate ca teste pentru pietre la rinichi.
Tratarea nefrolitiazei la copil
În tratamentul pietrelor la rinichi, diagnosticul precoce este cel mai important. Datorită acestui fapt, este posibilă prevenirea dezvoltării ulterioare a pietrelor și a complicațiilor, pe care acestea le pot provoca. Trebuie amintit că boala cronică și prelungită poate duce la probleme renale și chiar insuficiență renală. În tratament, prevenirea și respectarea principiilor alimentației sănătoase sunt importante. Copiii cu pietre la rinichi trebuie să ia în cantități mari lichide cu electroliți scăzute, adică cei cu conținut redus de minerale. De asemenea, este important să înlocuim proteinele de sodă și animale cu fructe și legume. De asemenea, la copii se utilizează profilaxie antibacteriană sub formă de nitrofurantoină sau trimetoprim. Dacă apare durerea asociată cu mișcarea pietrelor, se recomandă antispastice. Rinichii la un copil necesită rareori tratament chirurgical, dar este de așteptat ca acesta să fie utilizat în cazuri avansate.
