Claustrofobia este una dintre fobii. Implică teama de camerele închise. Merită să știi, totuși, că simptomele claustrofobiei sunt și frica de a fi în mulțime sau de a conduce o mașină mică. Claustrofobia, deși pare a fi o tulburare inofensivă, împiedică semnificativ funcționarea de zi cu zi și poate fi cauza multor probleme sociale. Vezi care sunt cauzele acestei fobii, simptome și cum să faci față claustrofobiei.
Anxietatea și frica, care apar cu claustrofobia, sunt recunoscute de medicii patologici. Această fobie este cunoscută de foarte mult timp. Conform statisticilor, această fobie poate afecta până la 7% din populație. Claustrofobia clasică se manifestă în frica de a nu fi închis într-o cameră îngustă fără ferestre, de exemplu lift, toaletă din oraș. Merită să ne amintim, însă, că simptomele claustrofobe sunt mai complexe și pot fi cauzate de multe situații. Fobia se poate dezvolta la orice vârstă, însă apare de obicei la adolescenți.
Care sunt cauzele claustrofobiei?
Nu se cunosc cauzele exacte ale claustrofobiei. Există destul de multe teorii despre cauza, care stă la baza acestei fobii. Una dintre cele mai populare teorii este cea psihanalitică, care consideră, că fiecare persoană are un medicament claustrofob în sine, dar este mai intens la unii. Creatorul acestei teorii este Sigismund Freud, care a susținut că, claustrofobia este asociată cu nașterea umană și stoarcerea prin canalul nașterii umane. Ca și cauză a claustrofobiei, el menționează trauma nașterii și teama crescută de spații înghesuite asociate cu un motiv dificil și amenințare pentru viața fătului.
Teoria opusă este behavioristă. Ea crede că temerile claustrofobe sunt transmise generativ, de exemplu, imitând comportamentul adulților de către copii. Terapia behaviorală subliniază că, dacă părinții se comportă într-un mod înfricoșător în camerele mici, atunci copiii își duplică comportamentul. Teoria comportamentală oferă, așadar, modelarea învățării ca o cauză a claustrofobiei.
Alte fundamente ale dezvoltării fobiei sunt:
- Traumatisme experimentate în copilărie, de exemplu, închiderea într-un dulap;
- Efectele accidentelor în care ai fost prins în spații mici, de exemplu, accidentul auto, prins într-un lift, tren, metrou;
- Percepția necorespunzătoare a spațiului personal – persoanele cu claustrofobie observă un spațiu personal extins; este mult mai larg decât cel standard, adică la îndemână.
Simptomele claustrofobiei
Simptomele claustrofobiei apar atunci când o persoană, care suferă de fobie, este în măsură s-o interpreteze ca pe o barieră. Ca atare, se percepe nu numai ca fiind într-o închisoare, atunci când se află într-o cameră înghesuită, ci și în mulțime (mai ales dacă este foarte dificil să ieși din ea), o mașină mică, un avion, o spălătorie auto, un tunel, o cameră de amenajare. Lista situațiilor care pot provoca anxietate este lungă și extrem de individuală, datorită faptului că fiecare dintre noi percepe diferit locurile din care va fi dificil să iasă.
Simptomele de bază și cele mai frecvente ale claustrofobiei sunt:
- bufeuri
- transpirație crescută,
- amorțeala mâinilor
- ritm cardiac crescut
- respirație mai rapidă
- senzație de respirație rapidă
- senzație de greutate sau durere în piept sau stomac
- amețeli,
- greață.
În cazuri extreme, claustrofobia poate provoca atacuri de panică, confuzie și moarte subită.
Cum să diagnostichezi claustrofobia?
Baza pentru identificarea fobiilor este un istoric medical detaliat, care îți permite să determini, în ce situații apare anxietatea și cum se manifestă. La diagnosticarea claustrofobiei, examinăm și modul în care pacientul încearcă să evite situațiile, care provoacă atacuri de panică și dacă le simte pe măsură ce trăiește situații neplăcute sau doar prin imaginație. În diagnostic, este important să se excludă și alte cauze potențiale ale bolilor, printre altele tulburare de stres posttraumatică și tulburare obsesivă compulsivă.
Cum să tratezi claustrofobia?
Tratamentul claustrofobiei include, în primul rând, terapia unui psiholog sau psihoterapie cognitiv-comportamentală. Tratamentul este axat pe ameliorarea reacției de anxietate, expunându-te la situații, care provoacă atacuri de anxietate. Aceste situații sunt controlate complet și au loc în condiții de siguranță sub ochiul psihoterapeutului. Drept urmare, este posibil să se reducă treptat sensibilitatea la agenții cauzali ai amitriptilinei și venlafaxinei, care acționează selectiv în sistemul serotoninei și noradrenalinei. Nu este eficientă în toate cazurile și este, adesea, imposibil de vindecat această tulburare complet.
O alternativă la psihoterapie este farmacologia, care are drept scop ameliorarea simptomelor. Pentru claustrofobie, se administrează antidepresive din grupul inhibitorilor recaptării serotoninei. Antidepresivele din grupele amitriptilină și venlafaxină, care sunt selective în sistemul serotoninei și noradrenalinei, sunt de asemenea eficiente. Produsele farmaceutice cu efect anxiolitic din grupul benzodiazepinei sunt o altă soluție. Cu toate acestea, trebuie amintit că tratamentul cu produse farmaceutice este doar o considerație de moment. Acest lucru se datorează faptului că, aceste medicamente au un risc ridicat de dependență și permit doar ameliorarea temporară a simptomelor.
